Motivul pentru care crezi ca totul se intampla cu un scop. Explicatia psihologilor te poate surprinde
Categoria:
divers
1
Motivul pentru care crezi ca totul se intampla cu un scop. Explicatia psihologilor te poate surprinde
Un mesaj primit exact cand te gandeai la cineva, o ora care se repeta pe ceas sau un eveniment care pare sa vina la momentul potrivit pot da impresia ca totul are un sens ascuns. Creierul nostru cauta mereu legaturi intre lucruri, iar uneori vede tipare chiar si acolo unde ele nu exista. Psihologii au un nume pentru aceasta tendinta: apofenie.
Apofenia este tendinta creierului de a vedea tipare, legaturi sau sensuri acolo unde, de fapt, lucrurile sunt intamplatoare. Cu alte cuvinte, mintea incearca uneori sa gaseasca o explicatie chiar si in situatii care nu au o legatura reala intre ele. Termenul a fost folosit in lumea stiintifica in anii 1950 de neurologul si psihiatrul german Klaus Conrad. La inceput, el a folosit acest cuvant pentru a descrie unele feluri gresite de a percepe realitatea, observate in primele faze ale schizofreniei, noteaza Psychologytoday. com.
Astazi, in neuropsihologie, apofenia nu mai este privita doar ca o problema medicala. Ea este considerata si o trasatura obisnuita a mintii umane. Toti oamenii pot avea astfel de momente, in forme mai usoare sau mai intense. Apofenia mai este numita uneori si patternicity, adica tendinta de a cauta modele sau tipare. Cuvantul este explicat prin particula greceasca apo (departe de derivat din) si phenia (a afisa a aparea).
Apofenia poate aparea in multe situatii obisnuite. Uneori este vorba despre lucruri simple, cum ar fi faptul ca vedem o forma cunoscuta intr-un nor. Alteori, poate influenta felul in care interpretam comportamentul oamenilor sau evenimentele din jurul nostru. Aceasta tendinta nu are aceeasi intensitate la toata lumea. La unele persoane apare rar si trece repede. La altele, poate deveni mai puternica si poate schimba modul in care inteleg anumite intamplari.
Pareidolia este o forma de apofenie care tine de ceea ce vedem sau auzim. Ea apare atunci cand recunoastem imagini, chipuri sau sunete familiare in lucruri care nu au, de fapt, o forma clara. De exemplu, putem vedea fete umane in nori, pe pereti, in pete sau chiar pe suprafata unor alimente prajite. Un exemplu cunoscut este atunci cand cineva spune ca vede chipul lui Iisus pe un sandvis. Pareidolia poate aparea si in cazul sunetelor. Uneori, oamenii cred ca aud voci in zgomotul produs de o masina de spalat, de vant sau de un aparat care face un sunet constant. Creierul incearca sa transforme zgomotul neclar in ceva cunoscut.
Apofenia poate aparea si in relatiile cu ceilalti. De exemplu, o persoana poate interpreta un gest neutru al unui coleg ca pe un semn de respingere sau ostilitate. La fel se poate intampla si atunci cand cineva intarzie sa raspunda la un mesaj. In loc sa se gandeasca la o explicatie simpla, cum ar fi faptul ca persoana este ocupata, creierul poate ajunge repede la concluzia ca este ignorata sau respinsa. Acest lucru se intampla pentru ca mintea noastra este obisnuita sa detecteze rapid posibile pericole. Este o reactie veche, legata de nevoia oamenilor de a se apara. Totusi, in viata de zi cu zi, aceasta reactie poate duce uneori la concluzii gresite.
Apofenia apare des si in jocurile de noroc. Jucatorii incearca adesea sa gaseasca un model in numerele care apar la ruleta sau in cartile pe care le primesc. De exemplu, cineva poate crede ca, daca un anumit numar nu a mai aparut de mult, atunci trebuie sa apara in curand. Aceasta este o idee gresita, pentru ca fiecare runda este independenta si nu este influentata de ceea ce s-a intamplat inainte.
Aceasta greseala se leaga de doua fenomene cunoscute: iluzia clusterizarii si eroarea pariorului. Prima apare atunci cand vedem grupuri sau tipare acolo unde exista doar intamplare. A doua apare cand credem, in mod fals, ca evenimentele trecute schimba sansele unor evenimente viitoare care sunt, de fapt, independente.
Creierul uman cauta tipare pentru ca aceasta abilitate i-a ajutat pe oameni sa supravietuiasca de-a lungul timpului. In trecut, era foarte important ca oamenii sa lege repede anumite semne din jur de un posibil pericol sau de o nevoie. De exemplu, trebuiau sa recunoasca urmele unui pradator, sa anticipeze schimbarile anotimpurilor sau sa isi dea seama ce plante puteau fi mancate.
Aceasta capacitate nu exista doar la oameni. Multe organisme depind de recunoasterea tiparelor. De exemplu, koala foloseste aceasta abilitate pentru a alege frunzele de eucalipt, iar mamiferele mai evoluate o folosesc in multe situatii legate de supravietuire.
La oameni, dezvoltarea cortexului prefrontal si a zonelor temporo-occipitale a dus la o capacitate mai avansata de a procesa tipare. Aceasta abilitate este numita Superior Pattern Processing, adica o procesare superioara a tiparelor. Potrivit teoriei procesarii descendente, sustinute de neuropsihologul Richard Gregory, aproximativ 90 din informatia vizuala pe care o primeste retina se pierde pana ajunge la cortexul cerebral. Pentru a completa aceste lipsuri, creierul incearca sa ghiceasca si sa construiasca o imagine coerenta pe baza experientelor pastrate in memorie.
Acest proces este explicat si prin Teoria Potrivirii Sabloanelor (Template Matching Theory). Conform acestei teorii, atunci cand intalnim ceva nou, creierul compara acel lucru cu modele deja cunoscute, pentru a-l identifica mai repede. Cand situatia este neclara, creierul ia decizii rapide. Acest lucru este explicat prin Teoria Managementului Erorilor (Error Management Theory), dezvoltata de Martie Haselton si David Buss. In situatii de incertitudine, unele greseli pot avea urmari mult mai grave decat altele.
De exemplu, intr-un scenariu vechi, un om aude un fosnet in tufis. In acel moment, el poate face doua tipuri de greseli.
· Eroare de tip I, adica fals pozitiv: crede ca este un pradator, desi este doar vantul.
· Eroare de tip II, adica fals negativ: crede ca este doar vantul, desi acolo se afla un pradator.
Prima greseala are un cost mic. Omul se sperie pentru scurt timp, devine atent si consuma putina energie. A doua greseala poate avea un cost foarte mare, pentru ca poate duce la moartea individului. Din acest motiv, selectia naturala a format creierul uman astfel incat sa fie foarte atent la posibile pericole. Creierul prefera sa vada uneori tipare false decat sa rateze o legatura reala care ar putea fi periculoasa.
Aceasta tendinta se numeste Agent Detection Bias, adica inclinatia de a presupune ca in spatele unui semn se afla o fiinta sau o intentie. Practic, creierul alege adesea varianta mai prudenta: mai bine se alarmeaza degeaba decat sa ignore un pericol real. Experimentele recente facute cu ajutorul electroencefalografiei arata ca zonele creierului care urmaresc erorile trateaza ratarea unui pericol real ca pe o greseala mult mai grava decat declansarea unei alarme false.
Pentru a intelege daca doua lucruri sunt cu adevarat legate sau daca este doar o coincidenta, psihologii si matematicienii folosesc statistica probabilitatilor. O legatura reala de cauza si efect trebuie sa indeplineasca trei conditii: sa apara constant in date, cauza sa vina inaintea efectului, iar legatura sa nu fie produsa de un al treilea factor ascuns.
Daca aceste conditii nu sunt indeplinite, vorbim cel mai probabil despre o coincidenta. Chiar si coincidentele pot fi explicate prin legi matematice.
· Legea inevitabilitatii spune ca, dintre toate rezultatele posibile, unul trebuie sa se intample. De exemplu, la aruncarea unui zar, va aparea sigur un numar intre 1 si 6.
· Legea numerelor cu adevarat mari arata ca un eveniment foarte rar poate avea loc daca exista foarte multe ocazii. De aceea, intr-o lume cu miliarde de oameni, lucruri care par aproape imposibile se pot intampla zilnic.
· Legea selectiei post-hoc arata ca un eveniment poate parea extrem de improbabil daca regulile sunt stabilite dupa ce s-a intamplat deja. Practic, dam sens unui lucru abia dupa ce l-am observat.
· Legea parghiei probabilistice spune ca schimbari mici la inceput pot creste mult sansele unor evenimente care pareau imposibile.
Formula legii numerelor mari arata ca, atunci cand numarul de incercari este foarte mare, probabilitatea ca un eveniment rar sa apara macar o data se apropie de 100.
Apofenia nu apare doar in contexte medicale. Ea se intalneste des si in viata de zi cu zi, pentru ca simturile noastre sunt obisnuite sa caute ordine si tipare in jur.
Iluziile vizuale de tip pareidolic: Cel mai cunoscut exemplu este faptul ca vedem fete pe obiecte sau suprafete fara viata. Un caz celebru este Chipul de pe Marte, fotografiat in 1976. Mai tarziu s-a dovedit ca era doar o formatiune muntoasa care parea un chip din cauza umbrelor. Un alt exemplu este o casa din Wales care a devenit cunoscuta pe internet pentru ca semana cu portretul lui Adolf Hitler. Creierul cauta forme simple care il ajuta sa recunoasca rapid fetele. Acelasi mecanism apare si in arta cubista a lui Picasso, de exemplu in Portretul lui Kahnweiler. Chiar daca imaginea este alcatuita din elemente separate si schematice, privitorul le poate uni automat intr-un portret coerent.
Vocile auzite in aparate: Uneori, oamenii cred ca aud fragmente de conversatii sau melodii in zgomotul produs de ventilatoare, aparate de aer conditionat sau masini de spalat. Aceasta iluzie auditiva nu inseamna neaparat ca exista o problema medicala. Este doar felul in care creierul incearca sa gaseasca tipare clare intr-un zgomot repetitiv sau neclar.
Fenomenul EVP: Fenomenul EVP, adica Electronic Voice Phenomenon, a fost popularizat de parapsihologul Konstantin Raudive. El sustinea ca poate inregistra vocile celor decedati in zgomotele electromagnetice de pe benzile magnetice. Experimentele facute mai tarziu in laborator au aratat ca persoane diferite auzeau cuvinte diferite in aceleasi inregistrari. Acest lucru a confirmat ca sensul era dat de mintea celui care asculta, nu de inregistrarea in sine.
Doliul si tiparele personale: In perioadele de suferinta puternica, apofenia poate deveni o incercare de a gasi sens in durere. Pete Etchells a descris o experienta in care tatal, bunicul si unchiul sau au murit in seri de vineri. Din aceasta cauza, el a ajuns sa simta o furie superstitioasa fata de ziua de vineri. Era o incercare a mintii de a gasi un punct clar intr-o serie de evenimente tragice si greu de acceptat.
Vibratiile fantoma ale telefonului: Un alt exemplu este senzatia ca telefonul vibreaza, desi nu exista nicio notificare. Aceasta poate aparea cand interpretam gresit mici spasme musculare sau frecarea hainelor de corp.
Coincidentele din vise: Apofenia poate aparea si in legatura cu visele. De exemplu, cineva poate visa un prieten vechi, iar apoi afla ca acesta a avut un accident sau a murit.
Astfel de situatii sunt uneori interpretate ca forme de precognitie, asa cum s-a incercat in experimentele ESP din laboratorul Maimonides. Psihologii le explica insa drept coincidente probabilistice, mai ales daca ne gandim la numarul foarte mare de vise pe care oamenii le uita in fiecare zi.
Superstitiile si teoriile conspiratiei sunt strans legate de cat control simte o persoana ca are asupra propriei vieti. Cand acest control este amenintat de probleme din exterior, cum ar fi instabilitatea sociala, crizele economice sau traumele personale, creierul incearca sa compenseze.
Potrivit cercetarii publicate de Jennifer Whitson si Adam Galinsky in revista Science, lipsa controlului creste nevoia oamenilor de ordine si structura. Din aceasta cauza, mintea poate incepe sa vada tipare care, de fapt, nu exista.
In experimentele lor, participantii au fost pusi intr-un mediu in care raspunsurile primite la teste erau complet intamplatoare. Acest lucru le-a afectat sentimentul ca pot controla situatia. Rezultatele au aratat ca acesti oameni au devenit mai predispusi sa vada imagini inexistente in zgomot vizual, sa creada in superstitii legate de munca si sa observe conspiratii guvernamentale in scenarii corporative neutre.
Acest comportament este legat si de receptivitatea la afirmatii pseudo-profunde. Persoanele cu un nivel mai ridicat de apofenie tind sa dea sensuri adanci unor siruri intamplatoare de cuvinte pompoase. Acelasi mecanism poate explica si de ce credintele supranaturale continua sa existe in societatea moderna. Antropologii si psihologii cognitivi spun ca oamenii au un fel de supersenzor nativ, adica o tendinta de a simti ca in spatele unor lucruri exista o forta sau o intentie ascunsa.
Un exemplu este experimentul realizat de Bruce Hood cu cardiganul ucigasului Fred West. Acesta a aratat ca majoritatea adultilor, chiar si cei care se considera rationali sau atei, refuza sa poarte o haina care a apartinut unui criminal in serie. Ei ajung sa creada, simbolic, ca obiectul poarta o esenta maligna invizibila, chiar daca nu exista o dovada concreta pentru acest lucru.
Gandirea critica nu inseamna sa renuntam la intuitie sau la creativitate, ci sa invatam sa ne verificam propriile ganduri. Intuitia poate fi un punct de plecare, dar nu trebuie tratata ca un adevar sigur, conform Psychologytoday. com.
Tendinta de a vedea tipare false apare mai ales atunci cand oamenii se simt nesiguri sau lipsiti de control. Pentru a o reduce, ajuta intoarcerea la valorile personale, reformularea calma a situatiilor si evitarea concluziilor rapide despre intentiile altora.
O metoda utila este analizarea aceleiasi situatii prin mai multe explicatii posibile, nu doar prin una bazata pe vina sau conspiratie. De asemenea, este important sa nu repetam miturile, chiar si cand vrem sa le combatem, pentru ca repetarea le poate face sa para mai credibile.
Pareidolia poate fi folosita si ca exercitiu de relaxare, daca persoana stie ca formele vazute sunt create de propria minte. In final, gandirea matura inseamna sa acceptam ca unele lucruri sunt neclare sau intamplatoare si ca nu totul ascunde un plan.
Taguri & Cuvinte Cheie:
Motivul pentru care crezi ca totul se intampla cu un scop. Explicatia psihologilor te poate surprinde
motivul pentru care
motivul pentru care crezi ca totul se intampla cu un scop # explicatia psihologilor te poate surprinde