UE, pe cale sa piarda a doua mare putere aliata. Doua dileme mari care ar putea determina viitorul Europei
Categoria:
3
UE, pe cale sa piarda a doua mare putere aliata. Doua dileme mari care ar putea determina viitorul Europei
Relatia Europei cu Statele Unite se afla in deriva, insa UE si-a pierdut busola si in privinta Chinei, fiind prinsa acum intr-un fel de lupta intre doi adversari care pun presiune din directii opuse. Ani de zile, UE a urmat exemplul SUA in ceea ce priveste China. Aceasta nu mai este o optiune, iar Beijingul are alte prioritati. Politica Europei fata de China era odinioara o functie a celei a Washingtonului. Cand Barack Obama a incercat si apoi a esuat sa se orienteze catre Asia in 2011, atras in schimb de turbulentele din Orientul Mijlociu, europenii s-au lasat prada convingerii ca relatia lor cu Asia putea continua sa fie determinata de comert, iar securitatea ar fi o problema pentru mai tarziu. In ciuda tensiunilor crescande din Marea Chinei de Sud, peninsula Coreeana si stramtoarea Taiwan, guvernele europene au privit Asia, inclusiv China, printr-o lentila predominant economica. Initiativa Chinei Noului drum al matasii (Belt and Road Initiative) a fost initial vazuta ca un demers pur economic, lipsit de avantaj strategic. Abia pe masura ce relatiile SUA-China s-au deteriorat, sub prima administratie Trump si apoi mai ales sub Joe Biden, Bruxelles-ul a schimbat directia, se arata intr-o analiza a expertei in relatii internationale Nathalie Tocci, directoarea Institutului pentru Afaceri Internationale de la Roma, pentru The Guardian. Acest lucru a functionat atat timp cat relatia transatlantica a fost puternica, iar abordarea Washingtonului fata de China a fost clara si previzibila. Nimic din toate acestea nu este valabil astazi. Inasprirea politicii pentru a se potrivi cu asertivitatea Chinei, de exemplu, prin acceptarea si chiar pledarea pentru rolul NATO in Asia de Est, continua sa infurie Beijingul. China nu mai era vazuta drept un simplu partener, ci a inceput sa fie tratata ca un competitor si un rival sistemic. apartamente de vanzare bucuresti 2 camereCu toate ca UE a respins ideea decuplarii totale de China, considerand ca este o optiune indezirabila si imposibila, Bruxellesul a inceput sa imprumute tot mai multi termeni din limbajul folosit de Washington la adresa Beijingului, precum verificarea investitiilor straine, impunerea de tarife comerciale si restrictionarea exporturilor. Momentul in care a avut loc aceasta schimbare de strategie si felul in care problema a fost abordata a aratat clar ca UE isi orienteaza politicile cu privire la China in functie de SUA. Aceasta dinamica functiona atat timp cat relatia transatlantica era inca una puternica si strategia Americii in relatia cu China era clara si previzibila. Nimic din toate acestea nu mai este valabil azi. Administratia Trump forteaza mana Europei ca sa loveasca indirect economia Chinei, spre exemplu, prin impunerea de sanctiuni secundare impotriva tarilor care continua sa cumpere petrol si gaze din Rusia, dar asta nu garanteaza faptul ca Trump va sustine eforturile Europei in Ucraina sau nici macar ca Washingtonul intentioneaza cu adevarat sa mentina presiunea economica asupra Beijingului. Pana acum, China este cea care s-a aflat in avantaj in razboiul comercial cu SUA. Trump trateaza Europa ca pe o putere subordonata Americii: se bucura sa vada ca Beijingul sufera din cauza masurilor impuse de europeni, dar nu vrea sa suporte nicio consecinta negativa a deteriorarii relatiei cu China. La fel ca in cazul altor probleme legate de Trump, nu se stie niciodata daca el va intensifica razboiul comercial cu China sau va cauta sa ajunga la un acord, evident, fara a se consulta in prealabil cu partenerii din Europa si Asia. Fara lumina calauzitoare a Washingtonului, Europa trebuie sa isi dea seama singura cum sa trateze China. Sa mearga si mai departe cu politicile protectioniste pentru a contracara impactul negativ al valului de importuri ieftine din China? Sa incurajeze transferul de tehnologii din China, sa evite un razboi comercial si sa dezvolte o strategie comuna cu Asia pentru a salva ordinea economica mondiala? Ar trebui Europa sa primeasca cu bratele deschise tehnologia verde din China, constientizand faptul ca tranzitia spre energia regenerabila si indeplinirea obiectivelor climatice nu sunt posibile fara aportul Beijingului?Si ar putea Europa sa ofere o alternativa la uriasul proiect global de infrastructura al Chinei sau ar trebui sa se impace cu ideea ca propria sa initiativa Global Gateway va fi doar un popas pe Noul drum al matasii controlat de Beijing?Niciuna dintre aceste intrebari nu are un raspuns simplu. Doua dileme mari care ar putea determina viitorul Europei fac ca aceste intrebari sa fie si mai dificil de rezolvat. Prima are legatura cu viitorul democratiei liberale in Europa, care pare tot mai incert in Occident. Fortele de extrema dreapta, nationaliste si populiste sunt in ascensiune – la fel si polarizarea, radicalizarea, dezinformarea si extremismul ce ameninta libertatile fundamentale, statul de drept si separatia puterilor. Tot mai multe forte din Europa se inspira din succesul economic al sistemului autoritar de la Beijing in incercarea de a indruma tarile lor pe calea primejdioasa a iliberalismului. Nu este de mirare ca cei mai apropiati parteneri europeni ai Chinei sunt Ungaria, Slovacia si Serbia, asa cum s-a putut clar vedea la parada militara de la Beijing la care liderii acestor tari (in cazul Ungariei, ministrul de externe Péter Szijjártó) au participat alaturi de dictatori precum presedintele rus Vladimir Putin si liderul nord-coreean Kim Jong Un. Europa nu isi permite sa tina tunurile atintite asupra Chinei, in timp ce Rusia ia cu asalt flancul estic al NATO. A doua dilema are legatura cu securitatea Europei, in special in privinta razboiului din Ucraina. Cu toate ca Beijingul sustine ca este neutra, mentinand relatii atat cu Moscova, cat si cu Kievul, este clar de partea cui se afla liderul chinez Xi Jinping. China a beneficiat de pe urma razboiului, nu doar datorita ieftinirii petrolului si gazelor naturale rusesti, dar si in mod strategic: Rusia a devenit un partener inferior in relatia cu China, care este acum puterea dominanta. La fel cum europenii privesc relatia lor cu China prin filtrul rusesc, China vede Europa prin paradigma competitiei sale cu SUA. Beijingul crede ca, daca relatia SUA-China va ajunge intr-un punct critic, Europa va sta alaturi de America, in ciuda riscului ca Trump sa abandoneze si sa tradeze Europa. Pentru China, pastrarea Rusiei de partea ei este un imperativ strategic. In situatia geopolitica actuala, Rusia este mai importanta pentru China decat Europa. Rusia reprezinta un pericol urias pentru securitatea Europei, iar europenii vor face toate eforturile sa tina Statele Unite cat mai implicate in apararea continentului european. Aceasta abordare ar putea esua, insa, indiferent de cat de mult il vor lauda europenii pe Trump si cat de mult vor pleca capul in fata lui. Daca acest lucru se va intampla si Europa trebuie sa infrunte Rusia fara ajutorul Statelor Unite, ea cu siguranta nu isi va permite sa tina tunurile atintite asupra Chinei in timp ce trupele rusesti iau cu asalt flancul estic al NATO. Europa nu are nicio cale usoara de a iesi din aceasta criza, insa nici sa stai cu mainile in san si sa te rogi ca problema sa dispara nu este o solutie.
Taguri & Cuvinte Cheie:
UE, pe cale sa piarda a doua mare putere aliata. Doua dileme mari care ar putea determina viitorul Europei cale piarda doua
ue # pe cale sa piarda a doua mare putere aliata # doua dileme mari care ar putea determina viitorul europei