Sudanul in pericol de autodistrugere - Conflictele si foametea bantuie tara
Categoria:
1
Sudanul in pericol de autodistrugere - Conflictele si foametea bantuie tara
Cei care pierd sunt poporul sudanez. In fiecare luna sunt tot mai multi cei care sufera de foame, sunt stramutati si disperati.
Fortele armate sudaneze au anuntat triumfator recucerirea centrului orasului Khartoum in martie.
Au difuzat imagini cu liderul sau, generalul Abdel Fattah al-Burhan, plimbandu-se prin ruinele Palatului Republican al capitalei, care fusese controlat de paramilitarii Fortelor de Sprijin Rapid (RSF), inca din primele zile ale razboiului, in aprilie 2023.
Armata a desfasurat arme nou achizitionate din Egipt, Turcia si alte tari din Orientul Mijlociu, inclusiv Qatar si Iran. Dar ofensiva sa a stagnat rapid.
RSF, condusa de generalul Mohamed Hamdan Dagalo, cunoscut sub numele de Hemedti, a raspuns cu un atac devastator cu drone asupra Portului Sudan, care este atat capitala interimara a guvernului militar, cat si principalul punct de intrare pentru ajutorul umanitar.
Acestea erau drone sofisticate cu raza lunga de actiune, pe care armata acuza Emiratele Arabe Unite (EAU) ca le furnizeaza - o acuzatie pe care EAU o respinge, alaturi de rapoarte bine documentate conform carora ar fi sprijinit RSF in timpul conflictului de 27 de luni.
RSF si-a extins operatiunile si la sud de Khartoum.
Hemedti a incheiat o intelegere cu Abdel Aziz al-Hilu, veteranul comandant rebel al Armatei Populare de Eliberare a Sudanului de Nord, care controleaza Muntii Nuba, in apropiere de granita cu Sudanul de Sud.
Fortele lor combinate ar putea face o ofensiva pana la granita cu Etiopia, sperand sa deschida noi rute de aprovizionare.
Intre timp, RSF a asediat capitala Darfurului de Nord, el-Fasher, care este aparata de o coalitie de fosti rebeli darfurieni, cunoscuti sub numele de Fortele Unite, aliati cu armata.
Majoritatea luptatorilor sunt etnici zaghawa, care s-au aflat in conflict aprig cu grupurile arabe care formeaza nucleul RSF.
Luna dupa luna de blocada, bombardamente si atacuri terestre au creat foamete in randul locuitorilor, oamenii din tabara de stramutati Zamzam fiind cei mai afectati.
RSF si militiile sale arabe aliate au un palmares terifiant de masacre, violuri si epurari etnice. Organizatiile pentru drepturile omului au acuzat-o de genocid impotriva poporului Massalit din Darfurul de Vest.
Comunitatile Zaghawa din el-Fasher se tem ca, daca Fortele Unite sunt invinse, vor suferi represalii salbatice din partea RSF.
Presiunea asupra el-Fasher creste. Saptamana trecuta, RSF a capturat garnizoanele din desert de la granita cu Libia, detinute de Fortele Unite.
Armata a acuzat fortele loiale liderului libian, generalul Khalifa Haftar, care controleaza estul tarii si este, de asemenea, un beneficiar presupus al sprijinului emiratez, ca s-au alaturat atacului.
Civilii sudanezi, care in urma cu sase ani au reusit isprava extraordinara de a-l rasturna de la putere pe liderul de lunga durata al tarii, Omar al-Bashir, prin proteste non-violente, sunt in dezordine.
Diferite grupari sunt aliniate cu Burhan, cu Hemedti sau incearca sa adopte o pozitie neutra. Toate sunt active pe retelele de socializare, polarizate, acerbe si fragmentate.
Comitetele de cartier care au fost forta motrice a revolutiei civice se agata de viata.
Cei mai multi si-au pastrat capul politic jos, concentrandu-se in schimb pe activitati umanitare esentiale. Cunoscute sub numele de Camere de interventie in caz de urgenta, lucratorii umanitari recunosc ca sunt cel mai eficient canal pentru asistenta care salveaza vieti.
Insa multi si-au pierdut finantarea atunci cand administratia presedintelui american Donald Trump a inchis USAID, iar alti donatori nu au intervenit.
Atat armata, cat si RSF vad orice forma de activism civic ca pe o amenintare.
Acestia reprima, aresteaza, tortureaza si ucid lucratori umanitari nationali si activisti pentru drepturile omului.
Nu exista un proces de pace credibil.
Seful diplomatiei ONU desemnat in Sudan, fostul prim-ministru algerian Ramtane Lamamra, a formulat un plan de pace care se baza pe presupunerea ca armata va obtine o victorie militara.
Tot ce ar mai ramane de negociat ar fi dezarmarea RSF si reconstructia tarii. Acest lucru este total nerealist.
Burhan are un mare avantaj diplomatic fata de Hemedti, deoarece ONU a recunoscut partea militara ca fiind guvernul Sudanului, chiar si atunci cand nu controla capitala nationala.
Incercarea lui Hemedti de a lansa o administratie paralela pentru vastele teritorii controlate de RSF a castigat putina credibilitate.
Ministrii de externe, la o conferinta de la Londra din aprilie, gazduita de secretarul britanic de externe David Lammy, nu au reusit sa convina asupra unei cai catre pace. Presedintii conferintei au fost nevoiti sa se multumeasca cu o declaratie care acoperea un teren familiar.
Cu aceasta ocazie, ca si inainte, progresul a fost blocat deoarece Arabia Saudita si Emiratele Arabe Unite nu au putut ajunge la un acord.
Diplomatii recunosc ca razboiul din Sudan este o problema africana care necesita o solutie araba.
Drumul catre pacea din Khartoum trece prin Abu Dhabi, Riyadh si Cairo.
Pentru Egipt, marea intrebare este daca Burhan este capabil sa se distanteze de islamistii din Sudan.
Sub conducerea lui Bashir, miscarea islamista a fost la putere timp de 30 de ani si a infiintat o organizatie formidabila si bine finantata, care exista si astazi.
Islamistii au mobilizat brigazi de lupta care au fost esentiale pentru recenta victorie a armatei la Khartoum.
Presedintele Egiptului, Abdul Fattah al-Sisi, il sustine pe Burhan si vrea ca acesta sa-i impinga pe islamisti la margine, dar stie ca nu-l poate impinge prea departe pe generalul sudanez.
Aceasta intrebare capata o importanta sporita odata cu atacul Israelului asupra Iranului si teama islamistilor ca se confrunta cu o infrangere ireversibila.
Cealalta mare intrebare este daca Emiratele Arabe Unite vor renunta la sprijinirea lui Hemedti.
Dupa ce RSF a pierdut Khartoum-ul, unii sperau ca Abu Dhabi ar putea cauta un compromis - dar in cateva saptamani, RSF a desfasurat drone care par sa fi venit din Emiratele Arabe Unite.
Emiratele Arabe Unite se confrunta, de asemenea, cu provocari strategice, deoarece sunt o exceptie in lumea araba in ceea ce priveste alinierea lor cu Israelul.
Nimeni nu vrea sa vada Sudanul divizat. Dar realitatea razboiului indica o impartire de facto intre tabere aflate in razboi puternic opuse.
Intre timp, cea mai mare si mai profunda urgenta umanitara din lume se agraveaza, fara a se intrevedea un sfarsit.
Peste jumatate din cei 45 de milioane de locuitori ai Sudanului sunt stramutati. Aproape un milion sunt in foamete.
Ambele parti continua sa restrictioneze accesul agentiilor umanitare la cei infometati. Apelul ONU pentru 4,2 miliarde de dolari (3 miliarde de lire sterline) pentru ajutor esential a fost finantat doar in proportie de 13,3procente la sfarsitul lunii mai.
La nivel global si printre cei mai influenti din lumea araba, Sudanul nu este prioritatea nimanui, un orfan intr-o regiune care este in flacari.
Este o tara in care organizatiile multilaterale - Natiunile Unite si Uniunea Africana - ar putea fi inca relevante.
Acestea isi pot aminti tuturor angajamentele fata de drepturile omului si viata umana si ca nu este in interesul nimanui sa vada catastrofa Sudanului continuand.
Poporul sudanez, care sufera mult timp, merita cu siguranta aceasta doza de mila.
Taguri & Cuvinte Cheie:
Sudanul in pericol de autodistrugereConflictele si foametea bantuie tara sudanul pericol autodistrugereconflictele
sudanul # pericol # autodistrugereconflictele