Marile puteri ale lumii incep sa descopere ca au limite: Tipul de razboi cu care eram obisnuiti nu mai este de conceput
Categoria:
1
Marile puteri ale lumii incep sa descopere ca au limite: Tipul de razboi cu care eram obisnuiti nu mai este de conceput
Se pare ca marile puteri nu au atat de multa putere pe cat credeau. Dupa preluarea mandatului anul trecut, presedintele american Donald Trump a promovat fara rezerve o viziune bazata pe principiul puterea face dreptate, cu scopul de a remodela ordinea internationala in jurul unei sfere de influenta a Statelor Unite, o viziune asupra lumii care nu se deosebeste prea mult de cea a Rusiei sau a Chinei. Viitorul parea sa fie definit de o fraza des repetata a istoricului grec antic Tucidide: Cei puternici fac ce vor, iar cei slabi sufera asa cum le este sortit, noteaza Wall Street Journal. br
Aceasta zicala, rostita initial de fortele ateniene invadatoare catre locuitorii condamnati ai insulei Melos in anul 416 i. Hr. , a ocupat un loc central in discursul prim-ministrului canadian Mark Carney, care a starnit valuri la conferinta internationala de la Davos din ianuarie, in plin conflict intre Europa si Trump pe tema planurilor acestuia de a prelua insula daneza Groenlanda. br
Totusi, se pare ca cei slabi nu sunt atat de slabi pe cat credeau multi. Nici cei puternici nu pot face chiar tot ce vor. br
In ciuda faptului ca a consumat o parte semnificativa din munitia sa cu raza lunga de actiune si a eliminat o mare parte din conducerea iraniana, armata americana nu a reusit sa obtina o victorie strategica asupra unei puteri de rang mediu precum Iranul. Teheranul continua sa blocheze Stramtoarea Ormuz. Sistemul sau teocratic se afla in continuare la putere si isi mentine capacitatea de a lansa rachete asupra Israelului si a statelor din Golf, cel mai recent schimb de salve avand loc saptamana aceasta. br
Nici Ucraina nu s-a prabusit. Trump a intrerupt ajutorul american in urma cu mai bine de un an si a exercitat presiuni diplomatice asupra Kievului pentru ca acesta sa cedeze regiunea Donetk din estul tarii, ca parte a intelegerii sale cu Rusia de la summitul din august, din Alaska. In ciuda acestui fapt, Ucraina a reusit sa intoarca soarta razboiului impotriva Rusiei, mentinand linia frontului si lansand lovituri din ce in ce mai dure asupra teritoriului rus. br
Aceste evolutii au demonstrat cat de mult progresele tehnologice – precum dronele si rachetele de precizie mult mai ieftine – au echilibrat balanta de putere intre statele mai mici si marile puteri care cheltuiesc sute de miliarde de dolari pentru fortele lor armate. Ucraina se afla pe o pozitie mult mai solida datorita superioritatii tehnologice de care dispune, a remarcat ministrul leton de Externe, Baiba Braze. Aceasta reducere a decalajului de putere la nivel mondial a limitat ceea ce poate realiza doar forta militara. China urmareste cu atentie aceste tendinte, in timp ce se gandeste daca ar putea sau ar trebui sa cucereasca Taiwanul. br
Citeste si: Cea mai rapida cale. Cum vede Zelenski sfarsitul razboiului cu Rusiabr
Conflictele care fac ravagii in intreaga lume sunt, desigur, diferite sub multe aspecte. Ucraina este o democratie care duce un razboi de autoaparare impotriva unei invazii ruse neprovocate. Regimul represiv din Iran a ucis mii de cetateni ai sai inainte ca Statele Unite si Israelul sa inceapa bombardamentele in februarie si, de zeci de ani, sustine grupari militante care actioneaza prin intermediari si care destabilizeaza Orientul Mijlociu. br
Cu toate acestea, toate aceste razboaie ne ofera o lectie similara, a declarat ministrul italian al Apararii, Guido Crosetto, intr-un interviu. Tipul de razboi cu care eram obisnuiti, tipul de razboi pe care Rusia il avea in vedere in Ucraina – acela de a invada si ocupa o natiune – nu mai este de conceput, a afirmat el. Razboaiele dureaza atata timp cat o natiune are rezilienta si vointa de a rezista. Cucerirea unei natiuni atunci cand cetatenii sai sunt gata sa lupte este imposibila chiar si atunci cand exista o disparitate de forte, asa cum a fost intre Rusia si Ucraina, sau chiar mai mult intre SUA si Iran. Este dificil chiar si pentru Israel, care inca nu a reusit sa invinga Hamas intr-un teritoriu care practic se rezuma la un singur oras. br
Schimbarea regimului – obiectivul Rusiei in Ucraina si, cel putin initial, al Statelor Unite in Iran – nu mai poate fi realizata doar prin forta armelor in lumea moderna, a afirmat generalul Onno Eichelsheim, seful Statului Major al Apararii din Tarile de Jos. br
Este aproape imposibil sa cuceresti astfel de natiuni, chiar si cu toate resursele de care dispui, fie ca este vorba de SUA impotriva Iranului sau de Rusia impotriva Ucrainei, a spus Eichelsheim. Iar daca nu reusesti in primele doua saptamani, ajungi intr-o situatie de impas, din care este foarte greu sa iesi. Daca vrei sa obtii ceva, trebuie sa o faci foarte, foarte repede. br
Limitele capacitatilor marilor puteri nu sunt o noutate. Atat Washingtonul, cat si Moscova au suferit infrangeri in razboaiele din strainatate din trecut. Statele Unite au fost nevoite sa se retraga din Vietnam. Ambele parti au fost in cele din urma infrante in Afganistan. Bilantul Statelor Unite in ceea ce priveste ocupatia Irakului este, in cel mai bun caz, mixt. br
Cu toate acestea, in acele cazuri, marile puteri au fost nevoite sa renunte din cauza insurgentelor indelungate si dureroase care au urmat victoriilor militare conventionale si care, in cele din urma, au erodat sprijinul intern pentru razboi. Acum situatia nu mai este aceeasi. Tancurile rusesti nu au reusit sa ajunga la Kiev in cei peste patru ani de razboi, iar avansurile rusesti pe campul de lupta s-au oprit aproape complet. SUA nici macar nu au incercat operatiuni terestre in Iran, stiind foarte bine cate victime americane ar fi provocat acest lucru. br
Odata cu revolutia razboiului cu drone, impulsionata de conflictul dintre Rusia si Ucraina, si cu capacitatea Iranului de a dezvolta un vast arsenal de rachete balistice de precizie cu raza lunga de actiune, avantajul enorm al armatei americane in ceea ce priveste puterea aeriana, informatiile si recunoasterea a fost partial contracarat. Acest lucru a facut de neconceput o ofensiva conventionala cu blindate asupra Teheranului, pe modelul invaziei americane din Irak din 2003. Inlaturarea rapida a omului forte al Venezuelei, Nicolas Maduro, in ianuarie – care parea la momentul respectiv un precursor al lucrurilor ce urmau sa vina, starnind apetitul lui Trump pentru Groenlanda si Iran – pare acum mai degraba o exceptie rara decat un semn al viitoarei exercitari a puterii americane. br
China acorda o atentie deosebita tuturor acestor aspecte. Inainte de razboiul din Ucraina, oamenii credeau ca Rusia are a doua cea mai puternica armata din lume. Acum, cele mai puternice si a doua cea mai puternica armata sunt toate implicate in razboaie, iar aceste razboaie nu decurg prea bine, a declarat colonelul in rezerva Zhou Bo, fost director al Centrului pentru Cooperare in Domeniul Securitatii din cadrul Ministerului Apararii din China, care este acum cercetator principal la Universitatea Tsinghua din Beijing. br
Principala concluzie pe care ar trebui sa o traga China ar fi aceea de a invita experti rusi sa impartaseasca cunostintele lor in domeniul razboiului modern cu drone, a adaugat el: China este cel mai mare producator de drone, dar, de fapt, nu stim cum sa le folosim in scopuri militare. Doar tarile care au folosit drone pe campul de lupta pot spune cat de eficiente sunt acestea cu adevarat. br
Fraza lui Tucidide, care a constituit multa vreme un axiom al asa-numitei scoli realiste din domeniul relatiilor internationale, este mai degraba o expresie a unui fatalism grosolan decat un ghid pentru realitatea mult mai complexa a lumii, a afirmat academicianul singaporez Bilahari Kausikan, care a ocupat functia de ambasador al acestei natiuni insulare la Natiunile Unite. Daca ar fi fost adevarat, a glumit el, o tara mica precum Singapore ar fi fost inghitita de vecinii sai cu mult timp in urma. br
Toate tarile au capacitatea de a actiona, chiar si atunci cand se afla in situatii disperate. Insa a avea perspicacitatea de a-ti recunoaste aceasta capacitate si a avea capacitatea de a o exercita sunt doua lucruri diferite, a spus Kausikan. br
Spre deosebire de Ucraina si Iran, a remarcat el, Taiwanul s-ar putea sa nu aiba vointa necesara pentru a-si exercita aceasta autonomie, deoarece China reuseste din ce in ce mai mult sa submineze determinarea populatiei de a rezista unei posibile operatiuni militare chineze in viitor. Respingand propunerea guvernului privind reinarmarea, parlamentul din Taiwan, dominat de opozitie, a adoptat in luna mai un pachet special de cheltuieli militare mult mai redus, in valoare de 25 de miliarde de dolari, care a redus, printre altele, finantarea pentru drone proiectate pe plan intern si pentru capacitati de razboi asimetric. Noul lider al opozitiei, Cheng Li-wun, l-a vizitat pe liderul chinez Xi Jinping si a adoptat o pozitie mult mai concilianta fata de Beijing. br
Le spun prietenilor mei taiwanezi – fara prea mare succes – ca au inteles gresit lectia din Ucraina, a spus Kausikan. Lectia nu este ca democratiile ajuta alte democratii. Lectia este ca ucrainenii s-au ajutat singuri, iar altii au fost apoi dispusi sa le ofere sprijin. br
Filipine se afla, de asemenea, intr-un conflict cu Beijingul si ar putea sa se confrunte cu o problema similara in ceea ce priveste determinarea de a rezista in cazul izbucnirii unui razboi. Populatia noastra a fost atat de ferita de realitatea conflictului. Ceea ce se preda este o cultura pasiva a pacii, in stilul lui Gandhi, a deplans secretarul filipinez al Apararii, Gilberto Teodoro Jr. Dar pentru a avea asta, trebuie sa ai un cadru solid de securitate si aparare care sa asigure un mediu politic capabil sa garanteze siguranta tuturor celor care doresc sa fie non-violenti. br
In discursul sau de la Davos, Carney – a carui tara este uneori numita de Trump viitorul al 51-lea stat american – a sustinut ca puterile de talie medie, precum Canada, nu au alta optiune decat sa coopereze cu natiuni similare pentru a evita subordonarea fata de hegemoniile globale. De atunci, tarile europene, democratiile asiatice si Canada au luat masuri pentru a-si consolida legaturile militare, economice si de securitate – in parte pentru a compensa dependenta lor fata de SUA si de China. br
Daca sunt unite, puterile de rang mediu pot face fata marilor puteri, a declarat politologul francez Nicolas Tenzer. Niciuna dintre ele nu poate reusi singura, dar impreuna au mijloacele necesare pentru a impune decizii, fie pe cale militara, fie in temeiul dreptului international. Exista o marja de manevra – desi asta nu inseamna ca va fi usor. br
Istoria ne arata pericolele arogantei marilor puteri. In anul 416 i. Hr. , refuzul de a se supune Atenei, superputerea antichitatii, s-a sfarsit prost pentru insularii din Melos. Toti barbatii lor, dupa cum a remarcat Tucidide, au fost masacrati, iar copiii si femeile au fost redusi la sclavie. Totusi, in cele din urma, o astfel de aroganta imperiala s-a intors impotriva Atenei: aceasta a pierdut razboiul mai amplu pentru dominatia Greciei. br
Citeste si:br
Amenintarea nucleara a Chinei si catastrofa ce planeaza asupra relatiei cu SUA. Cum va arata cursa inarmarii intr-o lume tripolarabr
Statele din Golful Persic au o durere de cap. Daca Iranul castiga razboiul, vor avea o migrena: China, elementul cheiebr
br
Taguri & Cuvinte Cheie:
Marile puteri ale lumii incep sa descopere ca au limite: Tipul de razboi cu care eram obisnuiti nu mai este de conceput marile puteri lumii
marile # puteri # lumii