Exclusiv Procesul Cretzianu. Statul comunist roman contra unui singur diplomat, o lupta de peste 10 ani pentru 6 milioane de franci elvetieni
Categoria:
3
Exclusiv Procesul Cretzianu. Statul comunist roman contra unui singur diplomat, o lupta de peste 10 ani pentru 6 milioane de franci elvetieni
Şase milioane de franci, un diplomat in exil si un regim comunist care incerca sa-si urmareasca dusmanii pana in instantele occidentale. Pare fictiune, dar este istorie documentata. Intrebarile pe care le ridica acest dosar, despre cine controleaza memoria si banii unei tari care vrea sa isi pastreze valorile, sunt mai actuale decat credem. Ne raspunde la ele istoricul Diana Mandache, autoarea volumului Banii exilului. br
br
Cristina Cileacu: Diana Mandache, istoric si autoarea volumului Banii exilului, bine ati venit la Pasaport diplomatic. br
Diana Mandache: Va multumesc pentru invitatie. br
In anii tulburi de dupa 1944, elitele romanesti simteau ca nisipurile se misca sub picioarele vechii ordini. Au inceput sa transfere discret fonduri catre diplomatii aflati in Occident, convinse ca banii pot ancora, macar in strainatate, o imagine a Romaniei care acasa era pe cale sa fie demolata cu totul. Banii exilului nu erau niste fonduri. Erau o forma de rezistenta tacuta, o pariu ca lumea libera va auzi vocile celor care insistau ca Romania sa nu fie uitata ca natiune cu identitate proprie, chiar in clipa in care regimul de la Bucuresti o transforma, cu metoda, in simpla provincie a blocului sovietic. br
Cristina Cileacu: Vorbim despre cea mai recenta carte pe care ati publicat-o la Editura Corint. Banii exilului este Procesul Cretzianu in Elvetia, asa cum ii spune si titlul. Foarte pe scurt, sa facem un rezumat despre ce este cartea. br
Diana Mandache: In primul rand, este vorba de un fond special creat pentru exil, in eventualitatea in care Romania era ocupata de sovietici. Ideea pornise din anii razboiului, 1943-44, iar evenimentul, defalcarea acestei sume pentru Alexandru Cretzianu, se produce la inceputul anului 1945, pana la sfarsitul razboiului in Europa. Este vorba despre un proces international pe care statul roman il intenteaza asupra unui diplomat, la acea ora, in 1945, aflat ministrul Romaniei la Ankara, iar ulterior plecat in exil. Practic, facea parte din sistemul diplomatic democrat, opus regimului guvernului Petru Groza, pro-comunist, si apoi statului comunist. Era vorba de un nucleu al diplomatilor constituit in exil, iar Alexandru Cretzianu fusese ales, la propunerea lui Iuliu Maniu, sa detina un fond politic. Deci este vorba de un proces al statului roman, care a urmarit recuperarea unei sume de bani, sase milioane de franci elvetieni. Statul comunist avea sa poarte acest proces invocand dreptul public romanesc, care nu putea fi aplicat in Elvetia, deoarece Elvetia si Romania nu aveau incheiata o conventie bilaterala, si faptul ca exista o incompatibilitate intre dreptul intern, dreptul elvetian si cel public romanesc. Au fost taraganate, invocate tot felul de chichite juridice, si a durat din 1945 pana in septembrie 1956, acest proces, finalizat cu victoria lui Alexandru Cretzianu, deoarece contul creat in numele sau la o banca din Elvetia a fost perfect legal. br
Cristina Cileacu: Imi amintesc ca atunci cand faceam scoala, in timpul perioadei comuniste, se tot vorbea la istorie, istoria mistificata de comunisti, despre faptul ca regimul de dinainte de comunisti, regimul regelui, dupa care guvernul liberal, a fugit cu banii din tara. Vorbim despre genul acesta de conturi care, de fapt, au fost deschise cu ce scop? Acesti sase milioane de franci elvetieni, pe care Alexandru Cretzianu, in calitate de reprezentant diplomatic al Romaniei la vremea respectiva, i-a primit pe numele sau, (asta arata o mare incredere pe care statul o avea in functionarii sai publici, pentru ca, pana la urma, asta este un diplomat). La ce erau, de fapt, folositi acesti bani? De ce diplomatii pe vremea respectiva primeau sume atat de mari?br
Diana Mandache: Era vorba de fonduri speciale create de statul roman, iar Ministerul Afacerilor Straine, asa se numea la acea vreme, dirija si administra acesti bani, in special in anii razboiului, in capitale din state neutre, cum erau Berna, Ankara, Stockholm, Madrid, Lisabona. . . br
Cristina Cileacu: Care nu erau implicate in razboi. br
Diana Mandache: State foarte importante. Evident, exista un regim juridic, decrete si legi care prevedeau modul de constituire a acestor fonduri speciale, cheltuieli speciale, iar ulterior numite fonduri pentru interese superioare de stat, asta din noiembrie 1944. Fondurile speciale erau create pentru conditii extreme, exceptionale de razboi, in care diplomatia trebuia sa poata functiona. Deci erau folosite pentru intretinerea si plata personalului diplomatic, cheltuieli legate de sediile diplomatice, dar si aspecte informative, politico-informative, care aveau caracter confidential. In anii razboiului, evident ca acest lucru a fost continuat si in timp, post-23 august 1944, in guvernarea Sanatescu, prin adoptarea unei noi legi, care de fapt justifica o continuitate juridica privind regimul fondurilor speciale externe. Detin fonduri speciale externe, statul roman putea actiona si putea sa-si asigure continuitatea in cazul ocuparii sovietice si instaurarii unui regim pro-comunist, astfel incat diplomatia si diplomatii, in principal din statele neutre, puteau actiona si sa se constituie intr-un nucleu al exilului romanesc, fapt care s-a si intamplat. br
Cristina Cileacu: Şi sa pastreze adevaratele valori ale tarii, care erau departe de cele comuniste. As face o paralela, poate fortata, pentru ca in prezent Romania, din fericire, nu mai are comunism. Insa aceasta amenintare venita dinspre est este permanent la granita noastra si chiar si in interiorul tarii, pentru ca mentalitatile, stim foarte bine, se schimba in perioade foarte mari de timp. Daca ar fi sa facem aceasta paralela, Romania de atunci, din timpul razboiului, si Romania de acum, din present, considerati ca mai facem la fel de bine acest gest de a pastra valorile reale ale tarii? Diplomati avem in continuare, iar Romania are diplomati foarte buni. Dar din perspectiva dumneavoastra de istoric, comparand istoria de atunci cu istoria pe care o traim in prezent, cum vedeti?br
Diana Mandache: Acum traim niste vremuri mai deosebite, volatile, fragile din punct de vedere politic, economic si chiar diplomatic. Trebuie sa stii cum sa manevrezi in acest tablou complex al relatiilor politico-diplomatice si militare internationale. Iar in ceea ce priveste regimul fondurilor speciale, acestea exista dintotdeauna. Sunt fonduri care se afla in diverse state importante din punct de vedere al relatiilor politice si diplomatice cu Romania si care au si credibilitate in sistemul bancar international. Caci in 1945, si in continuare, Elvetia constituie un sistem bancar incredibil, la care, in general, statele europene au apelat la bancile elvetiene si nu numai, si Marea Britanie, de asemenea. br
Cristina Cileacu: Revenind la cartea Banii exilului, pe care ati scris-o, v-am spus atunci cand am primit cartea si am citit-o ca este, din punctul dumneavoastra de vedere, al istoricului si al autorului, un proces extrem de minutios de documentare. Cum ati ajuns la arhivele din Elvetia? Pentru ca documentele din carte sunt foarte mult bazate pe acele arhive. br
Diana Mandache: Evident, cum era cazul, arhivele elvetiene trebuiau sa detina documente juridice si nu numai politico-diplomatice referitoare la acest important proces intentat de statul roman contra unui diplomat, desfasurat pe teritoriul elvetian. Deci implicau atitudinea importanta a autoritatilor politice si diplomatice. Am ajuns, in perioada post-pandemie, in care toata lumea, sau multa lume, statea acasa si totul era inchis, sa studiez la arhivele din Elvetia online. Am aplicat, am urmat toate procedurile si, fara sa ma deplasez, am primit raspuns in asteptare, dar nu exagerat. Deci accesul la informatie si la cercetare in strainatate, spre deosebire de Romania, trebuie sa spun, este facil. Te ajuta in documentare, pentru ca acolo era evident spusa si tema mea de cercetare si ce intentii aveam, aceea de a publica o carte. Dar totul este transparent si te ajuta in cercetare, lucru care, acum in Romania si nu numai, in ultimii ani, este destul de dificil. Asta este o mare ingrijorare a mea, pentru ca se vorbeste foarte putin despre cercetarea istorica. Adica, in loc sa fii ajutat, uneori esti lasat in asteptare. br
Cristina Cileacu: Si aceasta cercetare minutioasa pe care ati facut-o in arhivele elvetiene, ati studiat, de fapt, o serie de documente juridice, cartea prezinta practic pas cu pas toate etapele procesului, documente despre Romania comunista ulterior si despre cum a incercat regimul comunist sa recupereze acesti bani. br
Diana Mandache: Sunt o combinatie de documente juridice foarte importante si foarte revelatoare ale relatiilor romano-elvetiene, cum politicieni si diplomati romani puneau presiune pe politicienii din Elvetia sa intervina in justitia elvetiana, ei neintelegand, sau se faceau ca nu inteleg, ceea ce inseamna separatia puterilor in stat. Deci aceasta carte arata independenta justitiei, fapt care trebuie inteles in Romania. Felul in care autoritatile elvetiene nu au tinut cont de presiunile politice venite din Romania, fie ca era vorba de guvernarea doctorului Petru Groza, fie ca era vorba de politicienii comunisti din Republica Populara Romana si ulterior din Republica Socialista Romania, neintervenind in actul juridic, este foarte important. Dar spuneam ca sunt o serie de combinari de documente: acte juridice, note contabile, inclusiv din arhivele diplomatice ale Ministerului de Externe din Romania, declaratii notariale, rapoarte diplomatice sau corespondenta diplomatica, fie romaneasca, fie elvetiana. Sunt extrem de interesante pentru ca recompun nu numai acest proces din punct de vedere juridic, dar si din punct de vedere al relatiilor politice si diplomatice intr-o perioada a inceputului Razboiului Rece. br
Cristina Cileacu: Moment in care Romania era privita cum de partenerii sai?br
Diana Mandache: Era privita ca un stat unde procesele erau politice, ideologice, si chiar daca politicienii sau diplomatii comunisti sustineau aplicarea hotararilor tribunalelor din Romania comunista, evident ca acest lucru nu putea fi aplicat, pentru ca nu exista o conventie bilaterala, pentru ca elvetienii stiau foarte bine ca erau procese politice si ca fusesera judecate in absentia, in absenta diplomatilor romani. br
Cristina Cileacu: Revenind la procesul despre care discutati in Banii exilului. Statul roman s-a straduit foarte mult, in diferite etape, sa castige acest proces. Si totusi, la final, l-a pierdut. Ce a dus la pierderea acestui proces foarte complex?br
Diana Mandache: In primul rand, justitia elvetiana. In cursul acestei perioade de aproape 11 ani, nu a intrat in problema de fond, dreptul public romanesc fiind incompatibil. In schimb, ei au analizat actele care s-au desfasurat pe teritoriul elvetian si daca era legala deschiderea si transferul acestei sume la Banca Union, the Bank Swiss, UBS, din Berna. Primul act care a fost analizat a fost ordinul ministerial al ministrului de Externe Constantin Visoianu din ianuarie 1945, fiind considerat de justitia elvetiana un act de guvernamant prin care ordona transmiterea, defalcarea din fondul special, a acestei sume, separarea sumei de sase milioane de franci elvetieni. Acest moment al separarii banilor de fondul special era bine pregatit juridic si a constituit, de fapt, faptul ca era vorba de bani personali destinati lui Alexandru Cretzianu. Conform decretului adoptat in noiembrie 1944, articolul 5, totul era in deplina legalitate. Apoi, momentul depunerii a fost, de asemenea, legal, fiind un cont personal, deci confidential. Evident ca legislatia privind separarea acestor bani prevedea conditii speciale, confidentiale, care nu puteau fi divulgate pentru nimic in lume. br
Cristina Cileacu: Si diplomatul despre care vorbim, cel care a primit aceasta suma de bani. . . br
Diana Mandache: Anastasiu. br
Cristina Cileacu: Da. Dar ulterior, aceasta suma a fost transferata pe numele lui Alexandru Cretzianu, care era reprezentantul diplomatic al Romaniei, intai la Ankara, dupa care a emigrat in Statele Unite. Cum sa-l privim? Este un personaj bun sau este un personaj rau? Pana la urma, controversa a aparut. Probabil a fost si alimentata ulterior de statul roman, furios ca pierdea acest proces. Cum sa privim acest personaj?br
Diana Mandache: El a fost un diplomat de cariera, un om apreciat inca din anii razboiului, fiind veriga de legatura de la Cairo, unde se purtau negocieri pentru incheierea armistitiului. Si politicieni din Romania, inclusiv aliatii, il vedeau ca un om de incredere. El depusese un juramant de credinta pentru intrarea in serviciul diplomatic, iar ulterior, in 1940, fata de Regele Mihai. Fiind monarhist, regalist democrat, el a urmat fix ordinul ministrului de Externe, Constantin Visoianu. Deci, din punct de vedere juridic, el a iesit castigator in acest proces. In schimb, o umbra a planat asupra lui din cauza rivalitatilor din exil. Era vorba ca o parte din bani fusesera dispusi pentru sustinerea scrierii unor rapoarte la Conferinta de Pace de la Paris, de catre un grup de diplomati aflati in exil, deci in paralel cu delegatia oficiala a Romaniei. Iar alta parte pentru constituirea Comitetului National Roman, guvernul in exil al Romaniei, al carui prim presedinte a fost generalul Radescu, care intra intr-un conflict cu Alexandru Cretzianu privind destinatia acestor fonduri. Cretzianu se explica in corespondenta personala cu un alt ambasador, Nicolae Comnen, aflat in exil, in care spune ca acest fond este un fond personal dat pe incredere printr-un ordin ministerial, la propunerea lui Iuliu Maniu, care era folosit dupa propria sa constiinta numai pentru chestiuni politice, nu pentru actiuni umanitare oferite intelectualitatii din exil, pentru ca oricum suma nu era foarte mare si nu ajungea sa intretina tot exilul romanesc. De ce a fost privit cu suspiciune? In primul rand pentru ca nu a facut transparente aceste cheltuieli. br
Cristina Cileacu: Tocmai pentru ca nu avem o transparenta a acestor cheltuieli, dar avem acest cuvant-cheie, care este increderea ca cineva mandatat de un ministru de Externe isi va face treaba. Revenind la Romania prezenta, si din nou apelez la profesia dumneavoastra de istoric, mai regasim acest tip de incredere in prezent?br
Diana Mandache: Convingerea ca exista oameni de incredere, probabil ca nu stim de ei. De obicei, oamenii care muncesc mult si cred sunt acea fata nevazuta a lucrurilor. Eu sunt convinsa ca exista, dar in acelasi timp trebuie sa spun ca la schimbarea regimurilor politice, uneori acele fonduri speciale create au fost abuzate, fiind create conturi personalizate. Si atunci unele au fost sustrase, cum s-a intamplat probabil dupa evenimentele Revolutiei din decembrie 1989. br
Cristina Cileacu: Si ca sa concluzionam aceasta discutie despre Banii exilului, cartea pe care ati publicat-o recent la Editura Corintm care sa fie concluzia si cu ce sa ramanem dupa aceasta carte. br
Diana Mandache: Deci cartea este o carte istorica, diplomatica, contine o istorie a diplomatiei, dar si o istorie juridica a unui proces international. Eu zic ca independenta justitiei este numarul unu si trebuie sa stea in atentia noastra. De asemenea, si rolul diplomatilor si al diplomatiei in situatii de criza, ca si situatiile politice exceptionale care pot crea circumstante in care oameni in pozitii-cheie trebuie sa faca fata si trebuie sa fie fideli democratiei. br
Cristina Cileacu: Si sa tina, cum spunem noi, steagul sus al unei tari care sa aiba principii si valori. Diana Mandache, va multumesc foarte mult pentru aceasta conversatie. br
Diana Mandache: Multumesc. br
br
Taguri & Cuvinte Cheie:
Exclusiv Procesul Cretzianu. Statul comunist roman contra unui singur diplomat, o lupta de peste 10 ani pentru 6 milioane de franci elvetieni exclusiv procesul cretzianu.
exclusiv procesul cretzianu # statul comunist roman contra unui singur diplomat # o lupta de peste 10 ani pentru 6 milioane de franci elvetieni