Exclusiv Centrul de greutate al lumii se muta de la Washington la Beijing. Silviu Nate: SUA sunt nevoite sa-si recalibreze puterea militara
Categoria:
4
Exclusiv Centrul de greutate al lumii se muta de la Washington la Beijing. Silviu Nate: SUA sunt nevoite sa-si recalibreze puterea militara
Intalnirea dintre Donald Trump si Xi Jinping a fost unul dintre cele mai asteptate momente diplomatice ale anului, cu mize care depasesc cu mult granitele celor doua puteri. De la tarife si accesul la minerale rare, pana la dosarul Taiwan si criza din Orientul Mijlociu, discutiile de la Beijing traseaza contururile unei noi ordini mondiale. Silviu Nate, directorul Centrului de Studii Globale de la Universitatea Lucian Blaga din Sibiu, pune in context discutiile dintre cei mai puternici lideri ai lumii. br
br
Cristina Cileacu: Silviu Nate, directorul Centrului de Studii Globale de la Universitatea Lucian Blaga din Sibiu, bine ati revenit la Pasaport diplomatic. br
Silviu Nate: Multumesc. br
Cristina Cileacu: Avem o noua discutie despre China, ce se intampla in zona Asiei si o sa ajungem, plecand dinspre China si inapoi in Orientul Mijlociu. Dar pentru ca este in derulare, in timp ce inregistram acest interviu, intalnirea dintre presedintele Statelor Unite si presedintele chinez, cum sa ne uitam la aceasta intalnire, in ideea in care sunt doua perspective: analisti internationali care spun ca lumea va fi mai echilibrata dupa aceasta vizita si analisti care spun ca lumea va fi dezechilibrata, pentru ca o intelegere intre SUA si China va fi, de pilda, in defavoarea Europei. br
Silviu Nate: Probabil ca anumite temeri sunt legitime, altele mai putin legitime, pentru ca in chiar si in zona analizelor, zona analitica, se merge adesea pe baza intuitiva si uneori pe baze mai rationale. Presedintele Trump are un interes fundamental in a-si normaliza sau a normaliza relatiile comerciale ale Statelor Unite cu Republica Populara Chineza. Dansii au un armistitiu tarifar care expira in 10 noiembrie si probabil, vor fi anumite recalibrari si o parte dintre discutii, discutiile dintre Washington si Beijing, se vor canaliza pe modul in care inclusiv economia americana s-ar putea stabiliza mai bine, in contextul in care presedintele Donald Trump se apropie de. . . . si nu doar Donald Trump, Congresul se apropie de alegerile la termen, in noiembrie, si, intr-o oarecare masura, trebuie sa transmita un semnal pozitiv, cu rezultate economice acasa. Intr-adevar, aceasta situatie ridica anumite semne de intrebare in Europa, pentru ca europenii se uita spre posibilele concesii pe care Donald Trump le-ar putea oferi Beijingului si intelegerii lor economice, care ar putea exclude din ecuatie Uniunea Europeana. Aici, evident, interesele Uniunii Europene sunt intr-o oarecare masura trecute printr-o lentila, in contextul in care europenii nu ar dori sa ramana pe margine. In acest moment, prin, pe baza semnalelor incipiente, daca am putea spune ale acestei intalniri la nivel foarte inalt, exista indicii potrivit carora marile companii americane sunt prezente acolo. Vor semna contracte destul de serioase. De ce? Pentru ca Statele Unite au mai multe interese. Dincolo de interesele strategice, sa ramanem putin si in zona intereselor comerciale, China este un mare furnizor de pamanturi rare si de minerale critice. Acesta este un element fundamental pe care administratia americana doreste sa-l securizeze. Dar intrebarea in continuare ramane ce va face administratia si daca va oferi concesii pentru a incerca sa transeze un deal, sa spunem big deal. br
Cristina Cileacu: Cum ii place lui Donald Trump, da, cea mai buna afacere. br
Silviu Nate: Probabil ca vom vedea declaratii, nu vom vedea declaratii comune. Aceasta este parerea mea asumata, ci mai degraba reading-out (n. r. discursuri) sau anumite, sa spunem asa, speech-uri individuale din zona chineza si din zona americana, fiecare pastrandu-si intr-o oarecare masura narativul si ascendentul acestui rezultat al negocierilor. Un alt aspect tine de chestiunea Taiwanului, o tema sensibila, veche, de confruntare, as spune asa, diplomatica mai degraba intre Statele Unite si Republica Populara Chineza, unde ramane sa vedem daca Donald Trump isi asuma un angajament de a nu furniza, cel putin pentru o perioada de timp, armament Taiwanului. Aceasta este una dintre dorintele Beijingului si ale presedintelui Xi Jinping. Acesta ar putea fi un indicator de urmarit in ceea ce inseamna tiparul politicii externe americane. Daca, in raport cu aliatii, Washingtonul isi modifica abordarea, si-ar putea chiar sa reprezinte, sa spunem asa, un flux de interes, inclusiv in zona Marii Negre, a ceea ce multi au numit, desi cred ca prematur, decuplare o dezangajare americana, dar foarte putin probabil. Un alt element este legat de razboiul din Ucraina, probabil mai putin intens pe agenda discutiilor de la Beijing, deoarece Ucraina, in momentul de fata, in teatrul de operatii, in teatrul de razboi nu sta rau, beneficiaza de tehnologie noua, inovatie si de o intelegere mai buna a modului in care poate sa reziste in fata Rusiei si sa infrunte Rusia. Si in aceasta perspectiva, nu cred ca Beijingul are interese fundamentale de a intra, sa spunem, in coliziune cu Federatia Rusa pentru a identifica, alaturi de Washington, o optiune, sa spunem, viabila in momentul de fata pentru o pace in Ucraina. Aici sunt destul de sceptic in aceasta chestiune. Si mai exista dosarul iranian. br
Cristina Cileacu: Absolut. br
Silviu Nate: Toata lumea se uita in aceasta directie, acel punct de strangulare pe care il numim stramtoarea Ormuz. Iranul a exploatat in mod ingenios, daca e sa imprumutam un termen din limba engleza, se numeste weaponising complex interdependece. Ei i-au inteles cum ar putea cumva sa transforme interdependentele complexe intr-o arma. Si aici iarasi este un subiect sensibil, pentru ca Beijingul, daca ar lua atitudine pentru a determina Iranul intr-o oarecare masura sa recurga la un acord de pace, in termeni mai degraba americani, s-ar pozitiona. Acest lucru, pozitionarea, chiar si diplomatica, ar insemna din partea Beijingului o atragere in criza. br
Cristina Cileacu: Nu e tipic. br
Silviu Nate: In interiorul crizei, ceea ce Beijingul probabil va evita. Si iarasi, nu prevad solutionari ample ca Statele Unite, din punctul meu de vedere, in momentul de fata nu cred ca au capacitatea de a determina o incheiere a crizei din Golf. De ce? Pentru ca in spatii maritime restranse, asa cum vedem, Golful Persic si Stramtoarea Ormuz, cu resurse limitate, Iranul reuseste sa perturbe aceste fluxuri globale de bunuri, de energie si asa mai departe. Nu. Privind prin prisma corpului Garzilor Revolutionare, interesul de a renunta la aceasta confruntare nu exista in momentul de fata. Si atunci, in discutia pe agenda dintre Statele Unite si China cu siguranta se va afla Iranul, dar nu prevad. Nu vad in momentul de fata o solutie transanta care sa ne duca foarte aproape de aceasta directie. In schimb, un marketing puternic, cu Deal of the Deal, (n. r. Afacerea Afacerilor) siguranta va fi, va fi un board al comertului infiintat de presedintele Trump, care va functiona in perioada urmatoare. Doar ca obiectivele economice urmarite de catre Statele Unite si de catre China se intind, as spune, pe termen mediu si termen lung, deci nu vom putea vedea rezultate imediate. Asteptarile sunt inclusiv in zona analitica, desi ale mele personale, sa spun mai retinute in ceea ce priveste sau privesc rezultatele acestei intalniri. br
Cristina Cileacu: Avem in regiune un actor cu state foarte vechi. In egala masura reapare in momentul de fata, din cauza conflictului din Iran. In egala masura, datorita conflictului din Iran, tocmai pentru ca e unul dintre statele care, sa spunem, incepe sa profite de pe urma acestui conflict. Ma refer la Pakistan, care mereu a fost intre Statele Unite si China, un actor care a stiut sa balanseze cele doua puteri si sa profite cumva de pe urma lor. Vedem ca se schimba anumite rute comerciale care trec prin Pakistan. Pakistanul este o tara extrem de greu de inteles, extrem de complexa. Si totusi, toata lumea ajunge sa aiba nevoie de Pakistan. Cum s-a ajuns la acest rezultat?br
Silviu Nate: Pakistanul poate parea, sa spunem, o noutate pentru lumea europeana, dar nu neaparat un paradox. br
Cristina Cileacu: Deloc, nu ar trebui sa fie. br
Silviu Nate: In primul rand, ar trebui sa intelegem ca Pakistanul a dus o politica de aliniere limitata fata de tot ceea ce inseamna puteri globale, cum spuneati, China, SUA si asa mai departe. Pakistanul are in primul rand interese directe, interese strategice care tin de dimensiunea teritoriala. O granita de aproape o mie de kilometri cu Iranul. Un alt aspect este legat de componenta energetica. Pakistanul este un puternic benefic, mare beneficiar al produselor petroliere care provin din Golful Persic si din Iran. Mai mult decat atat, Pakistanul are sansa in momentul de fata, de a-si modela perceptia internationala fata de acea imagine a unui stat care adapostea organizatii teroriste, a unui stat care se afla intr-un conflict permanent cu India si, intr-o oarecare masura, nu era asemuit cu o guvernare, sa spunem, foarte sustenabila din anumite puncte de vedere. br
Cristina Cileacu: Doar ca paranteza, tot ceea ce ati spus, si adapostirea de organizatii teroriste si conflictul cu India sunt inca prezente, deci e doar o imagine inca prezenta. br
Silviu Nate: Dar este foarte interesant, pentru ca din 1979 Pakistanul a promovat diplomatia de curierat, sa-i spunem asa, a fost un intermediar al Iranului, infiintand in ambasada Pakistanului la Washington o sectie pentru promovarea si facilitarea politicilor iraniene. Daca luam 1970 din 1979. br
Cristina Cileacu: Pana in prezent. . . br
Silviu Nate: Vorbim despre o jumatate de secol in care Pakistanul a fost prezent la Washington ca un facilitator al dialogului, aducand liderii iranieni la Washington sau reprezentand un canal. Acest model diplomatic a oferit anumite parghii si acum observam ca aceste parghii, intr-o oarecare masura, se transpun intr-o alta directie, care are o relevanta strategica. Care este elementul interesant? Presedintele Trump nu este tocmai multumit de ceea ce se intampla in India, de importul petrolului rusesc, care a fost puternic taxat prin tarife suplimentare si de, sa spunem, nealinierea indiana la ceea ce inseamna politica in regiunea Asiei de Est si de Sud-Est a Statelor Unite si Pakistanul a reusit, inclusiv prin seful fortelor armate, sa ajunga in cercul aparatului presedintelui Trump, adica in directie, Comandantul fortelor armate, domnul general Munir, a reusit sa castige simpatia presedintelui Tramp, presedintele Trump numindu-l maresalul meu preferat. Observam ca Pakistanul a avut parte de o diplomatie inteligenta, evident, protejandu-si interesele nationale, dar incercand, printr-o politica de nealiniere totala, sa dirijeze si sa gestioneze tensiunile din Orientul Mijlociu. Mai mult decat atat, Pakistanul duce si o politica de stabilizare a lumii musulmane moderate, are un pact militar bilateral cu Arabia Saudita si un parteneriat extins cu Turcia si Egiptul. In acest format de tip patrulater, Pakistanul isi dezvolta si mai mult influenta in lumea musulmana, deci este un stat de care eu cred ca trebuie sa tinem cont si jocul pe care Pakistanul sau daca Pakistanul a devenit o platforma de cooperare si de dialog pentru Iran, este tocmai pentru ca a reusit sa devina credibil pentru ambele parti, atat pentru Washington, cat si pentru Teheran, in conditiile in care alti actorii regionali au dus politici, sa spunem, poate mai duplicitare sau nealiniate sau mai partizane, nealiniate Washingtonului. br
Cristina Cileacu: In aceasta discutie pe care Donald Trump o are cu presedintele Chinei, desigur, Taiwan-ul reprezinta un punct critic. Ati mentionat deja cateva lucruri, dar as vrea sa revenim la Taiwan. Stim foarte bine, chinezii isi doresc Taiwanul sa fie recunoscut ca parte din China. In egala masura, taiwanezii isi doresc sa aiba independenta. Cat de mult poate sa cedeze Donald Trump, in afara de faptul ca, sa spunem, ar putea sa nu le mai vanda arme? Poate sa renunte complet la Taiwan? Isi permit Statele Unite sa aiba acest tip de decizie?br
Silviu Nate: Daca discursul, si trebuie sa ne uitam la parametrii discursului, daca discursul presedintelui Donald Trump va fi unul de genul nu sustinem independenta Taiwanului, se modifica, nu, doar nu sustinem Taiwanul, atunci aceasta schimbare de tipar discursiv. br
Cristina Cileacu: Raspunsul e clar, da. br
Silviu Nate: Care a persistat cateva decenii, 40 de ani, mai mult de 40 de ani, atunci avem un un indicator destul de clar privind o reorientare sau o concesie acordata Chinei. Acesta ar fi un indicator fundamental. Apoi, as mai aduce in discutie inca un element de unde cred ca si Romania are de invatat: spatiile maritime restranse, Stramtoarea Taiwan, Stramtoarea Ormuz si spatiul Marii Negre sunt spatii semi- inchise prin blocade navale, prin actiuni care se desfasoara sub pragul articolului 5, pot crea perturbari si destabilizari foarte mari. Si din acest punct de vedere, cred ca si strategia noastra se poate recalibra la nivel national si cu planuri predeterminate, protocoale pre-agreate la nivelul NATO de raspuns. De ce? Pentru ca asistam, intr-o perioada destul de interesanta, in care ma scuzati ca putin am deviat, dar vreau sa vin dinspre Taiwan spre Europa. br
Cristina Cileacu: Si marile lumii sunt legate. br
Silviu Nate: Ce are de invatat flancul estic? Flancul estic trebuie sa se descurce mai mult singur, putin sau Europa trebuie sa descurce mai mult singura in fata confruntarii rusesti. Si atunci, din aceasta perspectiva, avem o provocare destul de noua. S-ar putea ca presedintele Putin, acolo, la Kremlin, sa decida o provocare in spatiul NATO cu trupe speciale, sub un alt tip de operatiune, care sa puna la incercare articolul 5, iar presedintele Trump sa nu fie atat de angajat in a sustine Europa. Desigur, nu va exista un razboi, dar va exista aceasta perceptie a unei Aliante slabe si nu trebuie sa luam sa excludem din calcul si un astfel de scenariu, care ar putea intinde teatrul de operatii, sa spunem, sau de tensiune, mai degraba vorbim despre o tensiune fundamentala, care ar slabi ordinea globala din Europa spre Orientul Mijlociu, pana spre Taiwan. E un teatru comun. Aceste lucruri le-am observat ca interdependente globale in zona economica, energetica si la nivel militar. br
Cristina Cileacu: Pentru ca ati revenit putin in zona noastra, a flancului estic, am avut la Bucuresti Summitul B9, unde s-a venit cu un nou concept, cel de NATO 3. 0. Pentru cine nu a fost atent la Summitul B9, trebuie sa spunem ca, pe langa tarile care fac parte din format, au fost si statele nordice, complet de acord cu cei de aici, de pe flancul estic. Practic, flancul estic tine din Arctica pana in Marea Neagra. In momentul de fata, vom reusi sa impunem acest concept 3. 0, NATO 3. 0 si la summitul NATO din Turcia, de la Ankara? Vor fi si restul de aliati la fel de atenti la acest concept, care presupune practic Europa mai puternica in NATO si America doar acolo, sa ne sprijine?br
Silviu Nate: In primul rand, as porni cu ultima parte a intrebarii. Cred ca Statele Unite sunt interesate ca acest culoar, aceasta axa nord-sud sa fie securizata. Este si in interesul intreg al securitatii transatlantice. Cine mi-a citit analizele, fara pretentia de autosuficienta, eu am scris deja de cel putin un an si jumatate despre aceasta interdependenta de la Arctic pana in Mediterana de Est. Este o axa pe care Rusia si-ar dori sa o controleze, asa cum viza culoarul dintre Marea Neagra prin Ucraina, Belarus, pana sus spre Kaliningrad. Si atunci avem o ingrijorare legitima vizavi de ceea ce inseamna nevoia de securizare de la Arctic pana la Mediterana de Est si cred ca membrii, cel putin de pe flancul estic si din Scandinavia, vor fi mult mai alerti in ceea ce priveste un plan de masuri, Nici Turcia nu are de ce sa ne ingrijoreze, pentru ca, intr-o oarecare masura, NATO nu se preocupa doar de Rusia. NATO se preocupa si de probleme legate de terorism, se preocupa si de alte probleme legate de provocari cibernetice si asa mai departe. Deci, din aceasta perspectiva, eu cred ca agenda va fi mai efervescenta si, intr-o oarecare masura, putem vedea un potential de materializare. br
Cristina Cileacu: Avem in prezent Statele Unite, care isi consuma resursele in mai multe zone din lume si mai ales in conflictul in care este implicata in Orientul Mijlociu. Avem China, care pare sa fie mai puternica decat toata lumea si in special pentru faptul ca stim, controleaza zona aceasta de pamanturi, de minerale rare si de resurse din mai multe zone ale lumii. Avem Rusia, care ramane in continuare un agent de perturbare a ordinii mondiale si avem, iata, aceste puteri mai mici, cum sunt Iranul, care stiu sa profite de avantajele asimetrice. Razboiul asimetric. Ce fel de lume avem in momentul de fata?br
Silviu Nate: Avem o lume cu trasee, sa zicem atipice, cu care nu am fost obisnuiti. Saptamana viitoare, Presedintele Putin va merge la Beijing pentru a valida ceea ce se intampla astazi si maine in cadrul intalnirii dintre presedintele Xi Jinping si Donald Trump, iar presedinta Comisiei Europene se va deplasa la sfarsitul lunii iulie, la Beijing, schimband traditia de a invita comisiile si liderii oficiali ai Beijingului in Europa. Aceasta situatie ne arata ca centrul de greutate, Washingtonul ramane deocamdata primordial, se muta si in Asia de Est si intr-o oarecare masura, in ceea ce priveste distribuirea puterii, China devine un actor tot mai important, pentru ca detine parghii in a gestiona sau a conditiona gestionarea anumitor crize. Pe de alta parte, Statele Unite intr-adevar sunt fortate sa isi recalibreze puterea militara. Si mai asistam la un fenomen, dar poate despre acesta vom vorbi altadata. Odata ce un hegemon constientizeaza ca ar putea intra intr-un declin pozitia sa este contestata la scara globala, la nivel sistemic global, el incepe sa schimbe regulile si atunci acesta este un alt parametru de discutie analitica de a urmari cum doresc SUA sa modeleze scena globala pentru a-si pastra statutul prin relatii bilaterale, prin renuntarea, sa spunem, filtrarii unor decizii prin cadrul institutiilor multilaterale si alte elemente, inclusiv decuplare din anumite zone, concesii si cum se adapteaza Beijingul si alte puteri concurente competitoare la aceasta noua strategie? De ce? Pentru ca, asa cum am mai vorbit cu dvs in alte ocazii, statele de la periferie, cum este Romania, un stat de flanc, posibil in viitor si un stat de conectivitate, resimte si simte perturbarile mult mai devreme si mult mai intens decat in miezul functional. br
Cristina Cileacu: Silviu Nate, cum spuneati, un subiect pentru o alta emisiune, asa ca in mod sigur ne vom revedea. Va multumesc pentru acest dialog. br
Silviu Nate: Va multumesc frumos!br
br
Taguri & Cuvinte Cheie:
Exclusiv Centrul de greutate al lumii se muta de la Washington la Beijing. Silviu Nate: SUA sunt nevoite sa-si recalibreze puterea militara exclusiv centrul greutate
exclusiv centrul de greutate al lumii se muta de la washington la beijing # silviu nate # sua sunt nevoite sa-si recalibreze puterea militara