De 4000 de ani omenirea plafoneaza preturi si tot n-a invatat ca asta nu functioneaza. Guvernul tocmai a plafonat pentru inca 6 luni adaosului comercial la produsele alimentare.
Categoria:
economie
1
De 4000 de ani omenirea plafoneaza preturi si tot n-a invatat ca asta nu functioneaza. Guvernul tocmai a plafonat pentru inca 6 luni adaosului comercial la produsele alimentare.
Am luat decizia sa continuam plafonarea adaosului comercial al produsele alimentare cu 6 luni de zile. Acest lucru s-a facut atat pe baza discutiilor din coalitie, dar si pe baza discutiilor cu retelele de magazine si cu producatori, a anuntat premierul Ilie Bolojan. De 4000 de ani omenirea plafoneaza preturi si tot n-a invatat ca asta nu functioneaza, scrie The Daily Economy
In 1892, arheologul francez Henri Pognon a facut o descoperire istorica la cateva zeci de mile nord-est de Bagdad: ruinele anticului oras-stat Eshnunna.
Desi nu a fost excavat decat zeci de ani mai tarziu de o alta echipa arheologica condusa de egiptologul olandez Henri Frankfort, a fost una dintre marile descoperiri ale secolului, dezvaluind secretele unui oras mesopotamian care fusese ascuns timp de milenii.
Printre secretele descoperite pe tablitele cuneiforme se numara si faptul ca Eshnunna folosea controlul preturilor , fiind cea mai veche inregistrare istorica a plafonarii preturilor:
1 kor de orz [she’um] este (pretuit) la [ana] 1 sekel de argint;
3 qa de cel mai bun ulei sunt (evaluate) la 1 sekel de argint;
1 seah (si) 2 qa de ulei de susan sunt (evaluate) la 1 siclu de argint… Chiria pentru un car impreuna cu boii si vizitiul sau este de 1 massiktum (si) 4 seah de orz. Daca este (platit in) argint, chiria este de o treime dintr-un siclu. El trebuie sa-l conduca toata ziua.
Controlul preturilor impus de Eshnunna depaseste cu cateva secole Codul lui Hammurabi (1755–1750 i. Hr. ), o inregistrare mai faimoasa din Babilonul antic, care era un labirint de reglementari de control al preturilor, asa cum a spus istoricul Thomas DiLorenzo .
body { margin: 0; color: 111; background: fff; }
. container { max-width: 640px; padding: 16px; margin: 0 auto; }
. recommended-articles-block { background: f8f9fa; border: 1px solid e5e7eb; border-radius: 8px; padding: 16px; }
. recommended-articles-header { display: flex; align-items: center; gap: 12px; margin-bottom: 12px; }
. recommended-articles-header > div:first-child { font-weight: 700; font-size: 16px; white-space: nowrap; }
. rc-line { height: 1px; background: e5e7eb; flex: 1; }
. article-thumbnail span { font-weight: 600; line-height: 1. 3; font-size: 15px; }
. article-row { display: grid; grid-template-columns: 100px 1fr; gap: 12px; align-items: center; }
. thumb-slot { width: 100px; height: 100px; border-radius: 6px; flex-shrink: 0; }
. article-content { display: grid; grid-template-rows: auto auto; gap: 10px; }
Aboneaza-te
Jurnalistul Dan Popa trimite in fiecare joi dimineata newsletterul EconoMix. Daca te intereseaza finantele personale si vrei sa primesti recomandari economice, te poti abona aici:
Acest lucru ar putea explica de ce Primul Imperiu Babilonian a esuat cu aproape o mie de ani inainte ca poetul grec Homer sa povesteasca despre Razboiul Troian. Controlul preturilor nu functioneaza
O scurta istorie a controlului preturilor
Grecii antici ni l-au dat poate pe Homer si povestile sale minunate, dar ei sufereau de aceeasi ignoranta economica ca si conducatorii din Eshnunna cand venea vorba de fixarea preturilor.
In anul 388 i. Hr. , preturile la cereale din Atena erau scapate de sub control – in mare parte pentru ca conducatorii atenieni aveau un set incredibil de complex de reglementari privind productia agricola si comertul, care includea o armata de inspectori de cereale numiti in scopul stabilirii pretului cerealelor la un nivel considerat just de guvernul atenian. Pedeapsa pentru eludarea acestor controale ale preturilor era moartea, iar multi comercianti de cereale s-au trezit curand judecati si se confruntau cu o astfel de pedeapsa atunci cand s-a descoperit ca acumulau cereale in timpul unei lipsuri (provocate de om).
Imperiul atenian era deja istorie cand Roma a incercat propria schema de control al preturilor, sapte sute de ani mai tarziu, la o scara mult mai mare. In anul 301 d. Hr. , imparatul Diocletian a emis Edictul sau privind preturile maxime , care stabilea o rata fixa pentru tot felul de produse, de la oua si cereale la carne de vita si imbracaminte si nu numai, precum si salariile muncitorilor care produceau aceste articole. Pedeapsa pentru oricine era prins incalcand aceste edicte era – ati ghicit – moartea. Comerciantii au reactionat exact asa cum s-ar fi asteptat la aceste reglementari.
Oamenii nu mai aduceau provizii la piata, deoarece nu puteau obtine un pret rezonabil pentru ele, a scris un istoric. Nu este o coincidenta faptul ca imperiul Romei a luat curand aceeasi cale ca si cel al atenienilor (desi jumatatea estica avea sa supravietuiasca inca o mie de ani).
Controlul preturilor a transformat o penurie de alimente intr-o foamete in toata regula
Si apoi exista colonia britanica Bengal, situata in nord-estul Indiei. Putini oameni isi amintesc astazi de foametea din Bengal din 1770 , ceea ce este uimitor avand in vedere ca aproximativ 10 milioane de oameni au murit, aproximativ o treime din populatia sa. Si mai uimitor este cat de putina atentie a atras evenimentul la acea vreme, cel putin in presa londoneza.
In timp ce multi au atribuit foametea musonilor si secetei care au afectat regiunea in 1768 si 1769, Adam Smith, scriind in Avutia natiunilor , a observat corect ca tocmai controlul preturilor care a venit ulterior a fost cel care a transformat probabil o penurie de alimente intr-o foamete in toata regula.
Seceta din Bengal, de acum cativa ani, ar fi putut probabil sa provoace o lipsa foarte mare. Niste reglementari nepotrivite, niste restrictii imprudente, impuse de functionarii Companiei Indiilor Orientale asupra comertului cu orez, au contribuit, poate, la transformarea acestei lipse intr-o foamete.
Cand guvernul, pentru a remedia inconvenientele unei lipsuri, ordona tuturor negustorilor sa-si vanda graul la ceea ce presupune un pret rezonabil, fie ii impiedica sa-l aduca la piata, ceea ce poate produce o foamete chiar la inceputul sezonului; fie, daca il aduc acolo, ii ajuta pe oameni si, prin urmare, ii incurajeaza sa-l consume atat de repede incat sa produca in mod necesar o foamete inainte de sfarsitul sezonului.
Si sa nu uitam de Revolutia Franceza, unde, in 1793, liderii au adoptat Legea Maximului General , un set de controale ale preturilor adoptate pentru a limita exagerarea preturilor. (Henry Hazlitt a avut dreptate cand a numit legea o incercare disperata de a compensa consecintele supra-tiparirii nechibzuite de bani de hartie).
Istoricul american Andrew Dickson White (1832-1918), cofondator al Universitatii Cornell, a explicat consecintele acestei politici.
Primul rezultat al legii [preturilor] maxime a fost ca s-au luat toate masurile pentru a se evita pretul fix impus, iar fermierii au adus cat mai putine produse posibil, a scris White. Acest lucru doar a sporit penuria
Semnale importante ale pietei
Din fericire, astazi avem avantajul nu doar al istoriei, ci si al stiintei economice care ne arata ca controlul preturilor nu functioneaza.
Economia fundamentala ne invata ca preturile sunt semnale importante ale pietei. Preturile mari pot fi suparatoare pentru consumatori, dar ele semnaleaza producatorilor oportunitatea de profit, ceea ce duce la mai multa productie si investitii. De asemenea, ele semnaleaza consumatorilor ca bunul este rar, ceea ce incurajeaza oamenii sa il utilizeze mai putin.
Sa luam benzina. Daca pretul ar fi de 20 de leilitru, probabil ca lumea ar conduce mai rar decat acum, cand e sub 8 lei litrul. Pretul ridicat semnaleaza si producatorilor o oportunitate de profit, ceea ce incurajeaza investitiile si productia, ceea ce duce in cele din urma la preturi mai mici la benzina. Asa cum spun uneori economistii, solutia la preturile mari sunt preturile mari
Stabilirea unui pret artificial scazut pentru benzina ar transmite semnale gresite atat consumatorilor, cat si producatorilor. Pretul scazut descurajeaza producatorii sa aduca combustibil pe piata si, de asemenea, incurajeaza consumatorii sa utilizeze mai mult combustibil, deoarece este artificial ieftinit – ceea ce este o reteta pentru o penurie de benzina.
Exact asta s-a intamplat in anii 1970, dupa ce presedintele Nixon a anuntat controale ale preturilor la benzina, ceea ce a dus la o penurie nationala sustinuta si la conducte masive de gaze. (Ca fapt divers, Nixon stia ca controalele sale ale preturilor vor fi un dezastru, dar le-a adoptat oricum pentru ca le-a semnalat alegatorilor ca vorbea serios. )
Taguri & Cuvinte Cheie:
De 4000 de ani omenirea plafoneaza preturi si tot n-a invatat ca asta nu functioneaza. Guvernul tocmai a plafonat pentru inca 6 luni adaosului comercial la produsele alimentare 4000 omenirea plafoneaza
de 4000 de ani omenirea plafoneaza preturi si tot n-a invatat ca asta nu functioneaza # guvernul tocmai a plafonat pentru inca 6 luni adaosului comercial la produsele alimentare