Sa presupunem ca inteligenta artificiala se dezvolta asa cum prevad multi dintre promotorii ei, si va ajunge sa faca mai bine decat oamenii majoritatea activitatilor semnificative. Va indeplini mai bine ca noi nu numai muncile repetitive si plictisitoare, dar va fi capabila si de inovatie, va fi mai buna la creativitate, la afaceri, va face descoperiri stiintifice pe banda rulanta, va fi mai empatica decat majoritatea psihoterapeutilor, va fi mai buna la orice mai conteaza pentru oameni. Va fi capabila sa planifice activitatile economice si bancare, va face reclame mai bune ca noi, va optimiza fluxurile, va scrie romane si poezii, va face filme care vor intrece cei mai buni regizori. Vor aparea zilnic cateva romane de nivelul Fratilor Karamazov, iar noi nu vom mai sti de unde sa alegem. Ce vom face intr-o asemenea situatie destul de previzibila?La prima vedere ne scuteste de tot chinul muncii noastre. Domnul i-a spus lui Adam, inainte de a-l trimite la munca de jos - a coborat din rai pe pamant - ca in sudoarea fruntii isi va castiga painea cea de toate zilele. Am putea, in sfarsit, eliberati de necesitatea muncii, sa ne dedicam pasiunilor noastre din pura placere de a le practica, fara nicio constrangere. Sa facem drumetii pe munte, sa scriem din placerea de a scrie, sa privim filme de arta sau meciuri din Champions League, sau sa jucam din placerea jocului, sa ne iubim unii pe altii fara urma de patima, oricum nu avem motive sa mai intram in competitie unii cu altii. Ar trebui sa fie un rai care a coborat dintr-o data peste noi, ne-a degrevat de toate greutatile vietii, ne permite sa fim noi insine in cel mai inalt grad. Oare asa sa fie?Dezavantajul este ca nu ne vom mai putea lua la intrecere nici pentru cine are cei mai de firma adidasi, nici pentru premiul Nobel pentru medicina. IA-ul ne va da portia de fericire dupa nevoile fiecaruia, dupa care vom sta pasivi sau ne vom refugia in pasiunile noastre inofensive. Vom putea desena, scrie, canta, dar va semana mai degraba cu terapia prin arta din azilele de batrani, unde scopul este ameliorarea starii de spirit, nu intereseaza pe nimeni valoarea artistica, oricum IA-ul face mai bine ca noi toate acestea. Pana la urma intrecerea - cu tot ceea ce presupune ea: invidie, frustrare, ura sau, an forma ei eleganta, spirit de competitie - este motorul actiunii umane. Dupa ce prima pereche de oameni a cazut in pacat si a fost izgonita din rai, prima fapta consemnata este un omor. Cain ucide pe fratele sau Abel, pentru ca jertfa acestuia a fost bine primita de Domnul, iar a lui Cain nu. Semnele exterioare ale primirii sau respingerii jertfei nu apar in textul biblic. Este posibil sa fie doar sentimentul de pizma pe care un frate l-a simtit impotriva celuilalt, adica sa actionam pe baza a ceea ce ne inchipuim, nu ce exista cu adevarat. Dar cu o crima incepe istoria umanitatii, si asta a dat tonul in tot ce a urmat de atunci pana astazi. Cum am putea trai acum ca niste fiinte pasive, ale caror actiuni nu mai au nicio rezonanta pentru ceilalti oameni?Fara confruntare, fara un celalalt de iubit sau de urat, caruia sa-i demonstram cine suntem prin ceea ce facem, riscam sa ne pierdem identitatea. Nu ne putem constitui ca fiinte autonome si puternice in vid, ci in tensiune cu ceilalti - vrem sa fim mai buni, mai apreciati, mai puternici. Daca IA ne ia aceasta lupta, daca deci nimic din ceea ce facem nu mai conteaza pentru ceilalti oameni, ca ei au primit deja ceva mai bun, livrat instantaneu si fara efort de IA, atunci ce rost mai are sa fim? Vom fi ca niste fantome care mimeaza viata, intr-o lume linistita, fara obstacole, fara miza, fara judecata. Poate parea contraintuitiv, dar daca cineva ne ia posibilitatea de a esua, de a suferi, ne ia si sansa de a fi fericiti. Omul poate trai doar atunci cand are un scop care depaseste propria existenta biologica, cand poate intra in conexiuni semnificative cu semenii lui, cand actiunile pe care le intreprinde au consecinte pentru ceilalti, preferabil bune. IA, in varianta optimista foarte probabila a promotorilor ei, ne va scuti de munca, dar si de sens, caci orice facem va fi lipsit de valoare. Nu stiu din ce vom trai noi, marea masa de oameni care vom fi inlocuiti de IA. Munca va fi un hobby optional, oricum nu vom gasi patroni dispusi sa ne dea bani pentru vreo activitate lucrativa, cand poate obtine acelasi rezultat, la o calitate mult superioara, dar cu costuri mult mai mici. Poate stapanii planetei ne vor da, de mila, o suma oarecare de bani, se vorbeste de ceva timp de un venit minim garantat, dar nu vor fi obligati sa o faca. Oricum vom fi supravegheati permanent si nicio posibila revolta nu va avea cum sa clinteasca vreun centimetru establishmentul, caci mijloacele coercitive de control si pedeapsa, generate de IA, vor fi infailibile. Nu numai ca va creste decalajul intre cei care detin IA si ceilalti, dar se va ajunge aproape la doua rase diferite ale aceleiasi specii. Oricum bogatii planetei au inceput deja sa-si cumpere insule private sau terenuri de zeci de mii de hectare unde sa-si faca locuinte private, departe de ochii muritorilor de rand. Vom trai, poate, intr-o pace artificiala, mentinuta de algoritmi si supraveghere totala, dar nu va mai fi o viata umana, ci o supravietuire docila intr-o rezervatie sociala sterila. Inegalitatea nu va mai fi doar economica, ci ontologica – unii vor trai ca zei inconjurati de masini creatoare, ceilalti vor fi mentinuti biologic, dar decuplati de la orice participare reala la lume. Si, mai grav, ni se va lua pana si durerea – acea durere care ne facea sa vrem mai mult, sa iubim, sa luptam, sa schimbam ceva. Fara nevoia de a infrunta realitatea, fara riscul esecului, fara speranta reusitei, vom deveni simple ecouri ale unei umanitati care a fost candva vie. Cei care prevad ca discrepantele sociale vor duce la revolte, razboaie, la instabilitate sociala nu au in vedere puterea de control pe care le-o ofera detinerea IA. Societatea viitorului va fi poate apatica sau frustrata dar, in toate cazurile, nu va avea capacitatea de a se opune. Rasa umana, sau macar jumatatea masculina a ei, este facuta pentru lupta, infruntare si altele de acelasi gen. Cand un om de succes iti va povesti cum a fost viata lui, va vorbi despre greutatile pe care le-a depasit, cum a reusit sa faca fata provocarilor, cum a avut numeroase esecuri, dar si acele reusite care l-au adus in punctul in care se afla acum. Adica viata este, implicit, o lupta. Daca vom fi deposedati de sansa de a esua, pentru ca altcineva va face mai bine decat noi orice activitate pe care am avea-o noi in vedere, ne vom pierde gustul pentru viata. Vom fi ca tigrii de la gradina zoologica: bine hraniti, feriti de pericole dar fara sa mai simtim ca traim. Ceea ce am descris aici este un scenariu plauzibil, dar nu este singurul posibil. S-ar putea ca IA sa necesite mai multe locuri de munca, dar de alta calificare, fata de perioada de dinainte de folosirea ei pe scara larga. Cam asa cum aparitia automobilelor a trimis birjarii in somaj, dar au aparut soferii, mecanicii auto si o multime de alte meserii conexe. Dar ne putem gandi ce am face daca am fi nevoiti sa ne amputam o insusire definitorie, cum este spiritul de competitie, dorinta de a face ceva cu sens, care sa conteze si pentru altii, nu doar pentru mine. Am vazut ca sunt propuse alternative, sa ne dezvoltam empatia, sa practicam meditatia, sa stabilim legaturi mai puternice intre noi, daca interesele egoiste si orgoliul nu le mai pot pune frana. Dar nu cred ca ne vom putea dezvolta asemenea calitati daca vom fi nevoiti sa traim artificial. Omul este facut sa actioneze numai in conditii de constrangeri si de impotrivire. Odata un calugar tanar s-a dus sa se planga parintelui sau duhovnicesc de multele ispite pe care le avea de intampinat in fiecare moment. Nu le mai facea fata, si nu intelegea de ce este atat de ispitit. Parintele i-a spus ca de toate acestea are nevoie pentru a creste in credinta si in virtute. Daca Dumnezeu ar lua toate incercarile oamenilor, nu s-ar mai mantui nimeni. Si i-a spus ucenicului sau sa mearga inapoi in chilie si sa infrunte toate primejdiile, caci nu exista o alta cale. Daca avem nevoie de impotriviri si necazuri, inclusiv in ceea ce ar fi viata contemplativa, unde omul renunta la scopurile lumesti in care isi foloseste iutimea, atunci inseamna ca este o componenta esentiala a vietii noastre, indiferent cum ne-am hotari sa ne-o petrecem. O inteligenta artificiala care ne-ar rezolva toate problemele, chiar daca initial pare sa ne aduca linistea si fericirea pe care ne-o dorim, ar ajunge de fapt sa ne anihileze ca oameni care actionam in lume pentru a ne atinge diverse scopuri. Si totusi, daca o asemenea varianta poate fi realizata, atunci se va ajunge la ea. Caci nu cred ca se investesc degeaba sute de miliarde de dolari in cercetarea legata de inteligenta artificiala. Nu vreau sa ma sperii ca de drobul de sare, poate lucrurile vor ramane asa cum sunt. Dar daca totusi se intampla, ar trebui sa ne gandim deja la o alta modalitate de a ramane umani. ------------Paul Curca: publicist preocupat de politica, religie si societate, urmareste constant implicatiile morale si culturale ale actualitatii.
Taguri & Cuvinte Cheie:
Ce facem cand IA e mai desteapta ca noi facem cand desteapta
facem # cand # desteapta