Experti: Obiectivul NASA de a construi o baza selenara implica o serie de incertitudini si riscuri majore pentru astronauti
Categoria:
stiri
5
Experti: Obiectivul NASA de a construi o baza selenara implica o serie de incertitudini si riscuri majore pentru astronauti
O serie de experti avertizeaza insa ca acest obiectiv s-ar putea dovedi prea ambitios prin prisma riscurilor cunoscute si necunoscute cu care se vor confrunta astronautii care vor trebui sa ramana pentru perioade mai lungi de timp la suprafata Lunii, transmite joi Live Science.
La 24 martie, administratorul NASA, Jared Isaacman, a prezentat noile planuri ale NASA cu privire la o prezenta umana sustinuta pe Luna si amenajarea unei baze selenare permanente. Constructia acestei baze ar putea incepe inca din 2027, conform lui Isaacman.
Acest anunt a fost facut la doar o luna dupa ce Elon Musk, CEO al SpaceX, a anuntat renuntarea pentru moment la planurile privind colonizarea planetei Marte pentru a pune bazele unui oras selenar care sa se autodezvolte in urmatorii 10 ani.
Este o perspectiva interesanta - dar oamenii de stiinta avertizeaza ca acest program de colonizare nu va fi deloc unul simplu. Mediul selenar este extrem de dur. Praful omniprezent pe Luna este electrizat, ascutit ca briciul. In plus, suprafata selenara este lovita de un flux constant de particule radioactive care calatoresc cu viteza luminii. Oamenii de stiinta inca nu sunt siguri cum aceasta doza crescuta de radiatii cosmice, impreuna cu atractia gravitationala mai slaba a Lunii, in raport cu Pamantul, va afecta corpul uman pe termen mediu si lung.
O alta posibila problema este legata de fezabilitatea tehnologica a programului. Unde vor trai astronautii si cu ce resurse? In acest moment, aceste mari intrebari inca asteapta raspunsuri care s-ar putea sa nu ajunga la timp pentru planurile propuse de NASA si Musk.
Nu cred ca suntem chiar pregatiti, a declarat pentru Live Science Caitlin Ahrens, cercetatoare la Universitatea din Maryland si la Centrul Goddard pentru Zboruri Spatiale al NASA, care studiaza mediul selenar. Un deceniu poate parea departe pentru unii oameni. Pentru un om de stiinta este o clipa.
Praful selenar este destul de diferit de ceea ce numim praf pe Pamant. Fara vant si apa lichida, praful de pe Luna nu se inmoaie in timp. Vorbim despre particule de praf foarte, foarte ascutite, de marimea unor fragmente mici de polen, conform lui Ahrens.
De asemenea, acest praf se electrizeaza usor. Simplul mers pe Luna ridica praful de la sol, iar roverele care au traversat peisajul lunar in perioada misiunilor Apollo au ridicat nori de praf electrizat, care leviteaza, si se lipeste de orice ii sta in cale, a spus Ahrens. Praful energizat poate bloca orificiile de ventilatie din potentialele spatii de locuit, poate afecta costumele spatiale si poate acoperi panourile solare, supraincalzindu-le si spargandu-le.
Fara paturile atmosferice ale Pamantului si fara scutul magnetic terestru, locuitorii Lunii ar fi, de asemenea, constant afectati de radiatii. Radiatia cosmica este practic omniprezenta oriunde mergi in spatiu, inclusiv pe Luna, a declarat pentru Live Science Dr. Emmanuel Urquieta, cercetator in medicina aerospatiala la Universitatea din Florida Centrala. Este incredibil de dificil sa te protejezi.
Cancerul este un risc potential, dar deoarece efectele radiatiilor asupra sanatatii au nevoie de timp pentru a se manifesta, nu am sti cu siguranta daca acesta este un factor de risc major decat dupa perioade mai lungi de sedere pe Luna. Fiecare persoana care merge in spatiu va fi cu siguranta un subiect de testare, a spus Urquieta.
Oamenii de pe Luna ar avea nevoie de materiale de constructie masive pentru a proteja habitatele lunare impotriva acestor pericole. Cupolele metalice sau de sticla, habitatele subterane si locuintele realizate din sol selenar imprimat 3D sunt toate optiuni potentiale investigate.
Dar Ahrens, care lucreaza si la evaluarea riscurilor selenare, nu crede ca suntem pregatiti sa planificam astfel de constructii. De exemplu, daca NASA decide sa investeasca intr-un habitat subteran - poate cea mai sigura modalitate de a evita radiatiile - oamenii de stiinta inca nu au nicio idee cum sa sape pe Luna, a spus ea.
Chiar si cu spatii de locuit suficient de protectoare, atractia gravitationala mai slaba a Lunii - doar o sesime din cea a Pamantului - poate prezenta riscuri pentru sanatate. Din calatoriile spatiale anterioare stim ca, fara forta gravitationala cu care au evoluat oamenii, oasele si muschii astronautilor au nevoie de exercitii fizice semnificative pentru a preveni atrofierea. Insa nu ar fi practic sa transporti pe Luna benzi de alergare grele, precum cele folosite pe Statia Spatiala Internationala, a spus Urquieta.
Lipsa gravitatiei poate, de asemenea, redistribui echilibrul natural de fluide al organismului, cu efecte potential dezastruoase. In mod normal, din cauza fortei de atractie descendenta a gravitatiei, pana la 80 din sangele nostru se afla in picioare in orice moment, a spus Urquieta. Dar pe Luna, mai multe fluide ar curge catre jumatatea superioara a corpului, provocand pierderi de sange pe masura ce corpul incearca sa se reechilibreze, precum si o potentiala umflare a partii din spate a ochilor si tromboza a venei jugulare, o afectiune care provoaca cheaguri de sange potential fatale la nivelul gatului. Comparativ cu gravitatia zero, gravitatia partiala selenara poate sau nu sa prezinte riscuri similare pentru sanatate. Urquieta a spus ca cercetatorii nu vor sti pana cand astronautii nu petrec mai mult timp acolo.
In cele din urma, conform lui Ahrens, aceste provocari se reduc la nevoia de mai multe date, pe care oamenii de stiinta spera sa le adune cu misiuni precum programul Artemis al NASA, care vizeaza readucerea oamenilor pe suprafata selenara inca din 2028. Dar ea prevede un calendar mult mai lent decat planurile lui Musk si Isaacman, in conditiile in care oamenii de stiinta nici macar nu au prelevat inca o mostra din gheata selenara - o resursa pe care mizeaza planificatorii asezarilor selenare.
In functie de adancimea la care se afla si de compozitia sa, gheata lunara ar putea furniza apa, combustibil pentru rachete si metale rare. Dar pana cand oamenii de stiinta nu obtin o mostra fizica de gheata, nu se pot baza pe utilitatea sau perspectivele sale economice. Deocamdata, cunostintele stiintifice despre compozitia chimica reala a ghetii sunt foarte limitate: Stim ca este rece si stim cam unde este, a spus Ahrens.
Cand vine vorba de Luna si ofertele sale, trebuie sa fim foarte atenti sa nu vindem ceva ce nu avem, a spus si Giuseppe Reibaldi, presedintele Moon Village Association, un grup non-profit axat pe colaborarea internationala in activitatile selenare.
Giuseppe Reibaldi a declarat pentru Live Science ca ceea ce gasim in gheata selenara ar putea fi diferenta dintre echivalentul lunar al oraselor infloritoare din California, in timpul goanei dupa aur - unde asezarile au aparut ca raspuns la oportunitatile miniere - si Antarctica, unde un numar mic de oameni de stiinta vin si pleaca exclusiv in scopuri de cercetare.
Taguri & Cuvinte Cheie:
Experti: Obiectivul NASA de a construi o baza selenara implica o serie de incertitudini si riscuri majore pentru astronauti
experti: obiectivul nasa
experti: # obiectivul # nasa