The Spectator: Putregaiul de la BBC se intinde mult dincolo de demisiile unor directori Partinirea institutiei nu e subtila. Nu e ocazionala. E sistematica
Categoria:
2
The Spectator: Putregaiul de la BBC se intinde mult dincolo de demisiile unor directori Partinirea institutiei nu e subtila. Nu e ocazionala. E sistematica
Demisiile de la varful BBC marcheaza un punct de rascruce de referinta pentru aceasta institutie considerata vreme indelungata un pilon al vietii publice britanice. Insa demisiile acestea desi binevenite sunt insuficiente. Esecul BBC-ului nu tine doar de greselile individuale ale unor directori. Natura lui e una institutionala inradacinata iar momentul socotelii ar fi trebuit sa aiba loc demult potrivit Rador Radio Romania.
Spre deosebire de publicatiile finantate de mediul privat indiferent ca vorbim de GB News Talk The Spectator Daily Telegraph ori Daily Mail BBC e finantat prin coercitie. Toti britanicii care detin un televizor sunt obligati prin lege sa finanteze functionarea BBC-ului indiferent daca ii urmaresc programele sau nu sau daca sunt ori nu de acord cu continuturile lui. Aceasta diferenta fundamentala ii impune BBC-ului o povara a impartialitatii pe care el a dovedit cu consecventa ca nu o respecta.
Ii mai impune totodata institutiei indeplinirea unui scop mai nobil umplerea unui vid pe care publicatiile comerciale pur si simplu nu-si pot permite sa-l acopere date fiind presiunile comerciale cu care se confrunta. Iar BBC nu satisface nici una dintre aceste doua necesitati.
Partinirea institutiei nu e subtila. Nu e ocazionala. E sistematica. Anumite viziuni cu privire la lume sunt reiterate la nesfarsit iar opiniile potrivnice acestora sunt trate precum niste aberatii. Aceasta monocultura intelectuala are consecinte profunde. Si nicaieri nu e mai evident acest lucru decat in relatarile BBC despre Orientul Mijlociu. In ultimii doi ani [perioada razboiului din Gaza – n. trad. ] relatarile lui au degenerat intr-o mocirla de distorsionari omisiuni si calomnii in toata puterea cuvantului in special in privinta Israelului. Indiferent daca din pricina gandirii de grup ori din rea vointa rezultatul ramane acelasi: publicul britanic a fost indus in eroare in mod repetat si flagrant.
Insa realitatea e aceea ca BBC se face vinovat de acest lucru de decenii.
E suficient sa luam drept exemplu canalul BBC Arabic. In ciuda faptului ca a primit avertismente din belsug BBC a angajat indivizi cu un istoric vadit de antisemitism si prejudecati extreme. Si vorbim de acuzatii sustinute cu probe. Prin traducere si investigare au fost expusi jurnalisti si invitati care au aplaudat asaltul salbatic din 7 octombrie asupra Israelului intr-un caz fiind chiar invocat in mod aprobator Hitler in raport cu evreii [Samer Elzaenen a indemnat pe internet la arderea evreilor asa cum a facut Hitler – n. trad. ]. Iar acesti indivizi au aparut pe post de numeroase ori [de sute de ori – n. trad. ].
Plecarea a doi directori celebri nu va schimba nimic la masinaria din subordinea lor care produce incontinuu asemenea materiale. De ce ar mai avea nevoie planeta de inca un canal de propaganda araba?
Mult hulitul documentar despre Gaza narat de fiul unui responsabil al Hamasului si plin de editari non-consecutive a reprezentat un alt punct de apogeu. Un copil numit Zakaria despre care se afirma ca ar ajuta in calitatea unui soi de paramedic desi nu cred sa fi avut mai mult de 10 ani apare foarte des in cadru.
Documentarul a folosit scene si filmari inscenate editate non-consecutiv creand impresia falsa ca toate actiunile prezentate se desfasurasera in aceeasi zi si drept reactie la acelasi eveniment. Propriul audit intern al BBC a recunoscut acest lucru dar pretindea ca e irelevant. E exact lucrul pe care Daily Telegraph ni l-a dezvaluit referitor la discursul lui Donald Trump pe care BBC l-a masluit prin editare pentru a deservi un anumit punct de vedere.
Acele rele practici jurnalistice erau flagrante dar nu au fost bagate in seama. Eu insumi am dezvaluit ulterior pe retele sociale fotografii cu Zakaria pozand cu o pusca si cu elemente vestimentare ale Hamasului dar n-au prea fost bagate in seama.
Daca BBC si-a mai fi pastrat vreun pic din etosul autentic al serviciului public atunci ar fi putut realiza un documentar curajos si impresionant despre abuzurile reale la care sunt supusi copiii in Gaza: cum sunt indoctrinati cum sunt transformati in soldati cum sunt pretuiti nu pentru inocenta lor ci pentru gradul in care ii sunt loiali jihadului. I-ar fi putut prezenta pe Zakaria si alti copii ca el in calitatea lor de recuzita manipulata intr-un grotesc teatru al razboiului: cum sunt pusi sa se joace de-a medicul o data pozati cu armele in mana mai apoi pusi sa defileze ca la parada la mitinguri si corupti de teroristii adulti care-i invata sa scandeze indemnuri la omor.
Toate acestea fac parte dintr-un program sistemic de corupere psihologica si ideologica ale carui aspecte sunt difuzate fara nici o jena pe retelele sociale palestiniene si-i sunt cunoscute oricarui jurnalist de bun simt dispus sa arunce o privire. Si foarte important acesta ar fi exact acel tip de program pe care BBC spre deosebire de publicatiile comerciale ar fi putut sa-l faca fara vreo teama ca si-ar pierde publicitatea sau ca ar fi boicotat de grupuri de presiune furioase daca ar fi ales adevarul in detrimentul unui scenariu prestabilit.
Faptul ca a ales in schimb sa musamalizeze acea realitate prezentandu-i pe copiii respectivi in calitatea unica de victime ale actiunilor Israelului si ignorand concomitent exploatarea lor de catre Hamas nu reprezinta doar o simpla deficienta jurnalistica ci complicitate la rasturnarea unui tablou moral profund – pentru care suntem fortati sa platim.
Atunci cand Jeremy Bowen unul dintre cei mai importanti corespondenti ai BBC pretindea ca o lovitura israeliana aplatizase un spital intr-un context despre care alte stiri sustineau ca provocase 500 de morti el nu practica vreo forma de jurnalism rational. El formula acuzatii neprobate. Cei familiari cu regiunea si cu comportamentul armatei israeliene au putut sesiza imediat ca scena prezenta indiciile unei lansari ratate de racheta a palestinienilor. Cum de altfel si stateau lucrurile in realitate. De atunci Bowen refuza sa-si ceara scuze. Indiferent daca a fost sau nu intentionat comportamentul lui a avut acelasi efect iar minciuna a fost difuzata pe post in calitate de adevar.
O singura eroare poate constitui doar o greseala doua pot insemna si ghinion insa atunci cand acelasi tipar se repeta de-a lungul deceniilor inclinand mereu si mereu de aceeasi parte pare deja un narav sau mai rau o cultura. BBC a estompat in mod repetat limitele moralitatii in privinta Israelului si a antisemitismului: refuza sa numeasca terorista organizatia terorista Hamas chiar si dupa masacrul din 7 octombrie; in subtitrari traduce deliberat gresit israelieni in loc de evrei si sare peste orice referire la jihad pentru a masca antisemitismul palestinienilor; iar pe copiii evrei atacati in Oxford Street i-a acuzat in mod fals ca ar fi folosit invective anti-musulmane acuzatie ulterior demontata [incident din Londra din 2021 – n. trad. ].
De la Barbara Plett admitand in 2004 ca a plans cand Yasser Arafat a fost transportat la spital pe calea aerului la Tim Willcox care in 2015 intervieva un evreu la Paris si-i spunea ca palestinienii sufera enorm de mana evreilor si pana la Anjana Gadgil care in 2023 ii spunea fostului premier israelian Naftali Bennet ca armata israeliana e fericita sa omoare copii acest tipar e indubitabil.
Postarile antisemite de pe retelele sociale ale reporterilor de la BBC Arabic omiterea Ierusalimului drept capitala [de facto – n. trad. ] a Israelului pe site-ul Jocurilor Olimpice din 2012 si tinerea la secret chiar si acum a celebrului Raport Balen privind relatarile BBC despre conflictul israeliano-palestinian [raport intern intocmit in 2004 in urma numeroaselor reclamatii de partinire – n. trad. ] nu fac altceva decat sa complementeze argumentatia. Acestea sunt indiciile unei institutii in care conformismul ideologic a substituit de multa vreme integritatea editoriala.
Unii dintre cei care-i iau apararea BBC-ului invoca misiunea lui fondatoare: sa produca emisiuni fara a fi constrans de presiunile pietei sa puna un mare accent pe riscul creativ si sa informeze publicul fara teama si partinire. Insa nu poti sa nu-ti pui intrebarea: cand e ultima oara cand BBC a actionat efectiv in acest fel? Cand a exemplificat el ultima oara virtutile pentru a caror sustinere a fost conceput? Din contra emisiunile si stirile lui sunt imposibil de deosebit de cele ale posturilor comerciale rivale ba uneori chiar mult mai rau de atat. BBC nu-si mai justifica ratiunea existentei.
Nu mai poate fi acum suficienta indepartarea unui director general sau a unui sef de la stiri. Putregaiul a patruns mai in profunzime. E necesara o restructurare cuprinzatoare – una care sa nu se reduca la simpla angajare de personal nou dar dupa acelasi calapod ci una care sa ia de coarne omogenitatea ideologica deja inradacinata. Urmatoarele numiri in functie nu trebuie sa mai fie candidati ai continuitatii oameni care sa perpetueze aceleasi prejudecati sub un nume diferit.
Daca BBC isi doreste sa supravietuiasca in calitatea de institutie demna de incredere atunci trebuie sa renunte la spoiala impartialitatii sub care functioneaza un actor ideologic. Trebuie sa inceteze sa mai pompeze luari de pozitie ca si cum ele ar reprezenta consensul general sa-si sisteze tentativele de a reeduca natiunea sub pretextul stirilor si culturii. In caz contrar BBC va trebui sa intre in sfera comerciala ca toate celelalte publicatii facand si el obiectul aceleiasi discipline a pietei aceleiasi judecati a publicului.
Sursa: THE SPECTATOR Rador Radio Romania Traducerea: Andrei Suba
Taguri & Cuvinte Cheie:
The Spectator: Putregaiul de la BBC se intinde mult dincolo de demisiile unor directori Partinirea institutiei nu e subtila. Nu e ocazionala. E sistematica spectator: putregaiul intinde
the spectator # putregaiul de la bbc se intinde mult dincolo de demisiile unor directori partinirea institutiei nu e subtila # nu e ocazionala