Noul profet al Americii: intelectual, progresist si agitator. Egalitarism hranit de fervoare comunista
Categoria:
opinii
1
Noul profet al Americii: intelectual, progresist si agitator. Egalitarism hranit de fervoare comunista
In Zohran Mamdani, primarul ales al New York-ului, pasiunea utopica globala si-a regasit un nou profet. Chipul sau este chipul noului radicalism progresist care uneste, dialectic, apelul la marxism si retorica antisemita: ceea ce promite Mamdani este revigorarea unei politici a resentimentului care sa ofere progresismului ocazia unei altor lupte de clasa, scrie profesorul de drept constitutional Ioan Stanomir, intr-un comentariu publicat astazi de Hotnews.
Şi chiar atunci cand parea ca este discreditata istoric, ambitia utopica se retrezeste, parca spre a ne aminti ca nimic nu este mai seducator si mai mobilizator decat acest proiect al edificarii paradisului terestru: egalitatea perfecta si guvernarea omnipotenta sunt temeliile pe care se inalta templul viitorului la care viseaza fanaticii reorganizarii societatii.
In Zohran Mamdani, primarul ales al New York-ului, pasiunea utopica globala si-a regasit un nou profet. Chipul sau este chipul noului radicalism progresist care uneste, dialectic, apelul la marxism si retorica antisemita: ceea ce promite Mamdani este revigorarea unei politici a resentimentului care sa ofere progresismului ocazia unei altor lupte de clasa. Despartindu-se de social-democratie si de prudenta unei intregi traditii democrate americane, Mamdani deschide un nou drum. Socialismul sau democratic este numele elegant si aseptic pe care il ofera egalitarismului hranit de fervoarea comunista. Intelectual si agitator, primarul din New-York este intruchiparea acestei utopii care nu vrea sa devina trecut.
Omul si statul
Ceea ce detesta adeptii utopiei este prudenta abordarii gradualiste. Iubitori ai unei omeniri abstracte, ei subscriu la religia politica a guvernarii nelimitate. Statul este, pentru acesti utopizanti, un instrument menit sa grabeasca revolutionarea societatii. Statul trebuie cucerit, spre a elibera umanitatea.
Proprietatea si libertatea individuala, economica si politica, devin suspecte in acest univers dedicat emanciparii colective. Proprietatea este denuntata ca un simptom al rapacitatii,iar socializarea mijloacelor de productie este formula ce poate elibera, in fine, masele largi populare de exploatare. Ideologia egalitatii implica etatismul, ca parghie fundamentala in schimbarea nu doar a societatii, dar si a omului insusi.
Caci etatismul utopic detesta proprietatea privata, indiferent de dimensiunea la care ea se exprima: autonomia pe care ea o confera este un obstacol in calea experimentelor ambitioase imaginate de o administratie vizionara. Noua lupta de clasa contemporana duce mai departe vocatia de nivelare si de masificare a comunismului. Noul radicalism salvationist inseamna revenirea iluziilor planificarii totalitare.
Şi cum se poate rezista in fata avansului elanului utopic, salutat ca semnul viitorului luminos? Ca de atatea ori, reintoarcerea la ordinea politicii la scara umana este alternativa la ratacire. Omul, iar nu umanitatea abstracta, trebuie sa fie in centrul viziunii noastre: guvernarea ilimitata este inamicul mortal al libertatilor noastre.
Politica la scara umana, cea care se sprijina pe soliditatea unei traditii liberal-conservatoare si democrestine, priveste demnitatea umana ca pe expresia insasi a sferei de suveranitate naturale pe care statul nu o poate incalca. Demnitatea umana defineste natura si limitele politicii insesi: egalitarismul este visul totalitar al celor care aspira la control total, invocand himera unei mantuiri colective.
Şi poate ca miezul politicii la scara umana, in vremurile noastre, este refuzul de a accepta pe noii salvatori , cu al lor etatism devastator. Nu se poate imagina demnitate in absenta proprietatii, ca institutie ce permite continuitatea unei traditii si cresterea prosperitatii generale, in cadrul domniei legii : economia intemeiata pe comanda si planificare condamna la egalitatea teribila a sclaviei. Difuzarea cat mai larga a proprietatii, iar nu lichidarea ei, iata calea pe care o sugereaza linia politicii la scara umana. Lectia ordoliberalismului lui Wilhelm Röpke merita reamintita.
Inevitabil, politica la scara umana nu poate seduce si nici nu poate trezi emotia mesianica a discursurilor reintemeietoare. Ea se sprijina, modest si temeinic, pe instinctul libertatii si pe solidaritatea comunitatilor locale, ca linii de aparare impotriva statului omnipotent. Critica egalitarismului si a etatismului nu este un exercitiu intelectual gratuit, ci forma in care un firesc al destinelor noastre este afirmat si aparat.
Ambitiei utopiei politica la scara umana ii opune simplitatea ferma a increderii in libertate. Fiinte imperfecte, oamenii nu au nevoie de un stat perfect spre a–i indruma si reeduca: guvernarea limitata este rama in care vietile noastre se pot organiza, in mod organic. Nemasurii visului fanatic ii putem raspunde doar cu modestia tenace a nefericirii noastre omenesti.
*Text aparut initial pe Contributors.
Taguri & Cuvinte Cheie:
Noul profet al Americii: intelectual, progresist si agitator. Egalitarism hranit de fervoare comunista noul profet americii:
noul profet al americii # intelectual # progresist si agitator