Am finalizat acest text pe 9 noiembrie, atunci cand s-au implinit doi ani de la alegerea mea ca judecator al Curtii Internationale de Justitie a ONU, cu votul a 117 state in Adunarea Generala si 9 in Consiliul de Securitate, pentru un mandat de 9 ani. Dupa aproape doi ani de la inceputul acestui mandat pot spune ca este pasionant sa constat ca instanta de la Haga se afla in centrul atentiei comunitatii internationale mai mult ca niciodata, tot mai multe state cerand solutionarea diferendelor lor la Curtea Mondiala, care astfel are pe masa sa cel mai mare numar de cazuri din toata istoria ei de aproape 80 de ani (pe care ii va implini in 2026). Sunt convins ca pana la finalul mandatului meu la Curte importanta acesteia se va consolida si mai mult, mai ales in contextul unor relatii internationale tot mai turbulente, dinamice si impredictibile. br
In acelasi timp, in acest context complicat, ca fost ministru de Externe si diplomat care s-a ocupat multi ani de dezvoltarea Parteneriatului Strategic cu SUA, m-am simtit obligat sa impartasesc cateva reflectii. br
In mai putin de un an, Romania s‑a confruntat cu cateva situatii sensibile in relatia cu Statele Unite – un parteneriat strategic care reprezinta (alaturi de UE si NATO) un pilon fundamental de securitate, dezvoltare si stabilitate pentru tara noastra. Acestea au fost generate de contexte interne si realitati geopolitice in schimbare. Nu m-as grabi sa vorbesc despre esecuri, ci despre o etapa complexa de recalibrare, in care poate ca unele decizii ale Romaniei, corecte in logica interna, nu au fost explicate suficient sau in timp util, adica sincronizate strategic cu partenerii nostri americani, iar alte decizii – ale Statelor Unite – poate ca nu au fost intuite corect sau la timp pentru a lua masuri de corectare si adaptare. br
In prima categorie intra anularea alegerilor prezidentiale, in a doua revocarea deciziei Administratiei anterioare de admitere in programul Visa Waiver, respectiv decizia privind recalibrarea posturii militare americane din Romania. In toate aceste cazuri, se impun cateva concluzii. Pentru prima categorie: deciziile mari trebuie comunicate marilor parteneri convingator, transparent, anticipat, pe canalul adecvat si dedicat (informarea din mass-media nu e suficienta). Nu e suficient sa ai dreptate; trebuie sa fii inteles. Pentru a doua: in diplomatie, calendarul trebuie gandit si implementat strategic si politic, anticipand toate scenariile de evolutie. In plus, in relatia cu Washingtonul, initiativa permanenta este regula, nu optiune. Mai mult, dincolo de anticipare in sine, este vorba despre o (auto)testare a capacitatii noastre de a ramane relevanti strategic (ea s-ar fi impus oricum la inceputul unei noi Administratii). Cand Statele Unite intentioneaza sa isi redistribuie resursele militare la nivel global (si ne si spun asta in avans), statele care se pozitioneaza proactiv, demonstrandu-si valoarea strategica, sunt cele care consolideaza parteneriatul si raman in zona asociata deciziei, nu doar in asteptarea ei. Romania trebuie sa fie mereu in acel cerc. br
E esential sa privim acest context cu maturitate: nu suntem intr-un punct de ruptura a relatiei cu SUA, ci intr-unul de responsabilitate fata de aceasta. Avem obligatia nu de a dramatiza, ci de a intelege si de a corecta. Premisa acestei obligatii: Romania are institutii solide, un curs strategic clar si o relatie cu Statele Unite construita nu pe simpatii conjuncturale, ci pe interese comune, incredere reciproca si rezultate. br
Nu vorbesc teoretic, ci din practica (si din una cu reusite):br
- asa a fost finalizat si pus in aplicare documentul politic principal pe care se bazeaza Parteneriatul Strategic cu SUA in acest moment – pe care l-am negociat in numele Romaniei – adica Declaratia Comuna privind Parteneriatul Strategic pentru Secolul 21 intre Romania si SUA din 13 septembrie 2011, primul document politic bilateral care consemneaza Parteneriatul Strategic; si o face in detaliu, pe toate dimensiunile sale. Documentul se refera, printre altele, si la angajamentul SUA de a desfasura forte militare in mod periodic: Romania si Statele Unite coopereaza, de asemenea, pe scara larga si cu succes in domeniul securitatii, inclusiv prin intermediul Task Force Est, permitand Comandamentului European al SUA si componentelor sale sa se desfasoare periodic in Romania pentru a lucra cu partenerii romani. br
- asa a fost finalizat si pus in aplicare Acordul privind scutul antiracheta de la Deveselu din 13 septembrie 2011 – pentru care de asemenea am fost negociator-sef din partea Romaniei. Prin acesta, baza Deveselu a devenit operationala in 2016, devenind astfel prima si unica (pentru mult timp) baza permanenta a SUA (si NATO) de pe Flancul Estic (prin Facilitatea antiracheta americana inclusa in baza romaneasca de la Deveselu). Operationalizarea sistemului Aegis Ashore nu a fost doar un proiect militar. A fost dovada ca Romania stie sa ofere solutii strategice, sa construiasca infrastructura critica si sa isi indeplineasca angajamentele la milimetru. In diplomatie, increderea se castiga in ani – iar acel proiect a fixat Romania pe harta apararii occidentale inclusiv prin contributia esentiala la apararea antiracheta a NATO. br
- asa a fost realizat dialogul politic la varf, inclusiv vizitele presedintelui Iohannis la Casa Alba in 2017 si 2019, in primul mandat al presedintelui Trump. In calitate de consilier prezidential pentru politica externa la acele momente, stiu foarte bine miza acestor intalniri, ce s-a obtinut si efortul din spate. Mentionez doar doua lucruri: (1) vizita din 2017 a fost ocazia ca presedintele Trump sa exprime ferm, fara echivoc si pentru prima oara angajamentul Administratiei sale pentru articolul V privind apararea colectiva al Tratatului NATO; (2) in 2019 incheiam, dupa negocieri complexe in care am fost implicat, Declaratia Comuna a celor doi presedinti care completa Declaratia Comuna din 2011 si care consolida printre altele dimensiunea de securitate energetica a Parteneriatului Strategic (pe dimensiunea de energie nucleara civila). Tot in acest document se mai spune, important, si ca Statele Unite isi reitereaza sprijinul pentru eforturile Romaniei de a deveni eligibila pentru intrarea in Programul Visa Waiver in conformitate cu cerintele legislatiei SUA. br
- asa am reusit sa construiesc relatii personale apropiate cu secretarii de stat americani din Administratiile americane, Mike Pompeo (Administratia Trump) – pe care l-am vizitat la Washington in octombrie 2020, cand am avut ocazia sa salut planurile SUA de crestere a prezentei militare in Romania si sa discut multe alte elemente esentiale ale parteneriatului, respectiv Antony Blinken (Administratia Biden), acesta din urma vizitand la invitatia mea Bucurestiul in 2022, dupa vizita mea din 2021 de la Washington — prima vizita a unui Secretar de Stat american in Romania dupa 2006. Cu cel din urma am lucrat apropiat la Strategia de securitate a SUA pentru Marea Neagra, contributiile pe acest subiect pe care le-am trimis succesiv fiind extrem de apreciate, personal, de secretarul de stat al SUA. br
Aceste vizite la diverse niveluri au prilejuit si multe alte contacte – cu membri ai Congresului, cu responsabili din Pentagon si din comunitatea think-tank-urilor de securitate, pentru a pune Romania in pozitia unui furnizor de securitate, nu a unui solicitant de protectie. Vizitele nu au fost simple momente protocolare, ci momente de resetare strategica — in care Romania a fost profilata ca cel mai stabil, credibil si predictibil aliat al SUA la Marea Neagra. Au fost si momente de anticipare si investitie tactica: actualul secretar de stat al SUA, Marco Rubio, era decorat cu Steaua Romaniei in grad de comandor de catre presedintele Romaniei cu ocazia vizitei la Washington din 2017. br
- asa am reusit construirea de relatii directe cu consilierii de securitate nationala americani, pe teme relevante pentru securitatea Romaniei. xvi Un canal direct, constant si profesionist ce a permis un dialog real despre dosarele critice ale NATO, Flancul Estic, securitate energetica si cibernetica, rezilienta democratica. Aceste discutii nu au fost decorative; ele au influentat decizii. br
- asa am obtinut gazduirea ministerialei de externe NATO in 2023, care a transformat pentru cateva zile Bucurestiul in centrul diplomatiei euroatlantice, impreuna cu alte reuniuni de inalt nivel, precum Reuniunea Liderilor de la Munchen, si prima si unica pana acum reuniune G7 de pe teritoriul Romaniei si la care Romania a fost reprezentata pentru prima data, de mine, in calitate de ministru de externe. Toate acestea nu se puteau face fara acordul si sustinerea prealabile al SUA. br
- asa a fost obtinuta invitarea Romaniei, ca partener de incredere, la nivel de presedinte in formate restranse de consultare la cel mai inalt nivel cu SUA si aliatii occidentali inainte si dupa inceputul razboiului dintre Rusia si Ucraina. Un semn clar ca am fost vazuti ca actor responsabil, informat, relevant. Astfel de locuri la masa se castiga numai prin efort constant. Am construit incredere prin luciditate, seriozitate, competenta si abilitatea de a genera solutii. Si printr-o comunicare consistenta pe canalele directe relevante – de exemplu, toti aliatii (mai ales SUA) au stiut la timp si in detaliu contributia Romaniei la sprijinirea Ucrainei. br
Ce trebuie facut acum:br
- derularea unui dialog politic constant cu obiective clare si calendar ferm, dar si monitorizare continua si fina a tuturor semnalelor Administratiei;br
- construirea de relatii personale solide, de incredere, cu decidentii americani si cercul lor;br
- reluarea demersurilor Romaniei de factor activ, atat conceptual, cat si pe teren, in arhitectura de securitate transatlantica, dincolo de calitatea de beneficiar de prezenta militara aliata; asadar, recalibrarea contributiei noastre ca nod si actor de securitate in regiunea Marii Negre — militar, informational, energetic, cibernetic, dar si acolo unde, sau pe temele care conteaza pentru SUA la nivel global; printre altele, recalibrarea initiativei romano-polone de securitate Bucuresti 9 (B9) – care grupeaza toti aliatii de pe Flancul Estic, a trilateralelor Romania-Polonia-Turcia si Romania-Ucraina-R. Moldova;br
- proiectarea unei arhitecturi economice bilaterale modernizate, cu obiectivul atragerii constante de proiecte americane majore in energie, tech si aparare; reluarea implicarii in proiecte de interes pentru prima Administratie Trump, ca Initiativa celor 3 Mari, la dezvoltarea si maturizarea careia contributia Romaniei a fost substantiala si apreciata de Washington;br
- un rol proactiv in reconstructia Ucrainei, pentru a fructifica eforturile deja consistente in interconectarea celor doua state si pozitia relevanta a Romaniei;br
- o strategie de abordare anticipativa in raport cu Administratia americana, dar si continuarea dialogului bipartizan;br
- reconstructia increderii si claritate strategica in comunicare, astfel incat deciziile noastre interne sa fie intelese si sustinute – pentru asta este utila crearea unei platforme de comunicare strategica comuna Romania–SUA, pentru a evita neintelegerile si a creste transparenta. br
Parteneriatul strategic romano‑american este un proiect national pe termen lung. E o investitie nationala, un capital strategic castigat in aproape trei decenii de consecventa. Acest capital trebuie protejat, extins si modernizat. br
Relatia cu Statele Unite trebuie reluata in parametrii pe care chiar noi i-am construit – cu ambitie, respect reciproc, predictibilitate si curajul de a propune, proactiv, solutii. br
Romania poate face asta. br
Romania isi recapata locul in acest proiect nu prin comportament post factum (dupa ce decizia a fost luata si aplicata), ci prin viziune si preluarea initiativei. Asa cum am spus si la inceput, in relatia cu SUA conteaza printre altele doua lucruri esentiale — credibilitatea si initiativa. Cand esti un partener care vine cu propuneri concrete, cu optiuni, cu capacitate reala de implementare, nu esti doar un actor regional, ci esti un aliat strategic. br
Am avut relatii solide si consecvente atat cu administratiile republicane, cat si cu cele democrate (nu putini oameni de valoare din diverse institutii romanesti au lucrat la asta), pentru ca exista un adevar simplu: indiferent cine conduce Statele Unite, obiectivul fundamental ramane prosperitatea si securitatea poporului american. Iar Romania a fost un partener respectat pentru ca a demonstrat ca poate contribui la acest obiectiv, proiectand securitate, stabilitate si predictibilitate in regiunea Marii Negre (si nu doar) – si reusind astfel sa-si realizeze adecvat propriile obiective nationale de securitate si prosperitate. Opiniile exprimate sunt strict personale. br
Taguri & Cuvinte Cheie:
Cum recalibram relatia cu Statele Unite recalibram relatia statele
recalibram # relatia # statele