Ce trebuie sa spuna, cu adevarat, noua Strategie de Aparare a Tarii
Categoria:
1
Ce trebuie sa spuna, cu adevarat, noua Strategie de Aparare a Tarii
In aceste zile, Romania intra intr-un nou ciclu strategic, odata cu aprobarea Strategiei Nationale de Aparare a Tarii pentru perioada 2025–2029. Dincolo de limbajul institutional, acest document ar trebui sa spuna un adevar esential: traim deja intr-un razboi mondial latent, o confruntare ideologica si strategica intre lumea libera si o alianta tot mai stransa a regimurilor autoritare. br
Rusia, China, Iran si Coreea de Nord nu mai sunt simple puteri revizioniste izolate. Ele formeaza impreuna o axa coerenta a autoritarismului, o alianta care foloseste razboiul conventional, influenta economica, dezinformarea si teroarea ca instrumente de politica externa. Romania, la frontiera de est a acestei lumi, nu are luxul autoamagirii. Este obligata sa-si defineasca lucid pozitia, prioritatile si responsabilitatile in interiorul comunitatii occidentale. br
O lume in pace fara pacebr
Lumea de astazi nu este in razboi declarat, dar nici in pace reala. Este o pace suspendata - ceea ce un mare scriitor numea odinioara o pace care nu este pace - , o perioada de tensiune constanta, in care marile puteri nu isi declara conflictul, ci il practica in forme multiple – de la razboaie prin interpusi, la batalii informationale si economice. br
Europa se confrunta cu o Rusie care a redescoperit imperialismul ca ideologie de stat. Orientul Mijlociu este destabilizat de regimuri teocratice si de militii armate, finantate si instruite de dictaturi. In Asia, China proiecteaza o viziune autoritara globala, testand limitele lumii libere in Taiwan, in Marea Chinei de Sud si in economia digitala globala. In spatele acestor conflicte aparent disparate se afla o strategie comuna: subminarea democratiilor, fracturarea Occidentului si impunerea unei ordini alternative – o ordine a fortei, nu a regulilor. br
Esecul descurajarii si iluzia impaciuiriibr
Timp de ani de zile, democratiile occidentale au sperat ca pot integra aceste regimuri prin comert si diplomatie. Ca interdependenta economica va aduce moderatie, iar dialogul va produce convergenta. Rezultatul a fost invers: autoritarii s-au intarit, iar lumea libera s-a fragmentat. br
Razboiul din Ucraina nu a fost o reactie la expansiunea democratiei, ci o consecinta a slabirii descurajarii. Rusia a atacat pentru ca a simtit ca poate, nu pentru ca era amenintata. In acelasi fel, amenintarile Chinei la adresa Taiwanului, cooperarea militara cu Rusia si sprijinul acordat Iranului nu sunt semne de forta, ci simptomele unei lumi in care autocratiile testeaza limitele rabdarii occidentale. br
Pentru Romania, aceasta lectie este vitala: orice ezitare strategica se traduce prin vulnerabilitate. Apararea nu inseamna doar aliante si exercitii comune, ci o cultura a descurajarii – o intelegere clara a faptului ca pacea se apara prin forta, nu prin iluzii. br
Axa autoritara – reeditarea unei istorii periculoasebr
Istoria nu se repeta, dar rimeaza. In anii 1930, lumea libera a ignorat semnele evidente ale unei aliante a dictaturilor, sperand ca timpul va tempera ambitiile. Astazi, vedem aceeasi logica periculoasa. br
Rusia poarta un razboi de distrugere la granitele noastre. Iranul finanteaza terorismul global. Coreea de Nord furnizeaza munitie si tehnologie regimurilor aflate sub sanctiuni. China este liantul economic si ideologic al acestei retele, sustinand financiar si diplomatic partenerii sai autoritari. br
Impreuna, aceste regimuri nu urmaresc doar influenta geopolitica, ci demontarea ordinii liberale globale, bazate pe reguli, transparenta si drept international. br
Pentru lumea occidentala, aceasta este a doua mare confruntare globala cu totalitarismul. Nu una a tancurilor, ci a ideilor, tehnologiilor, datelor si dependentelor. Un Razboi Rece II, in care armele sunt mai silentioase, dar efectele pot fi la fel de devastatoare. br
Europa intre rezilienta si riscbr
Europa, in ansamblul ei, se confrunta cu un test existential. Daca in prima jumatate a secolului XX continentul a fost teatrul confruntarii dintre democratie si fascism, astazi el este linia de contact dintre lumea libera si lumea autoritara. br
Romania, ca stat de frontiera, trebuie sa inteleaga ca securitatea europeana nu este garantata prin delegatie. Apararea colectiva este eficienta doar atunci cand fiecare natiune contribuie cu seriozitate si resurse. Cheltuielile pentru aparare, consolidarea serviciilor de informatii, rezilienta digitala si protejarea infrastructurilor critice nu mai sunt optiuni politice – sunt conditii ale supravietuirii. Exista state europene care au inteles acest lucru. Tarile baltice, Polonia, statele nordice – toate trateaza apararea ca pe o investitie in libertate. Romania trebuie sa urmeze aceeasi logica, pentru ca geografia noastra nu ne ofera alternative. br
Pericolele autoamagirii strategiceCea mai mare greseala a lumii libere ar fi sa creada ca poate alege intre fronturi – sa se concentreze doar pe unul si sa ignore celelalte. Abandonarea Ucrainei nu ar aduce pace, ci ar deschide calea unui nou razboi. Slabirea sprijinului pentru Orientul Mijlociu democratic ar incuraja regimurile radicale. A ignora Asia ar insemna sa repetam greseala facuta la Marea Neagra. Cand Occidentul a privit pasiv ani la rand expansiunea Rusiei, regiunea s-a transformat dintr-un spatiu de cooperare intr-un teatru al dominatiei si agresiunii. Daca lumea libera va ramane acum indiferenta fata de Asia, China va umple acelasi vid de putere: va controla rutele maritime, tehnologia si resursele strategice, transformand Pacificul intr-o noua Mare Neagra — o mare a autocratiilor si a fricii. br
Intr-o lume interconectata, razboaiele nu mai pot fi izolate. O infrangere a democratiei intr-un colt al lumii devine un precedent pentru altele. Iar succesul autoritarismului intr-o regiune se transforma in propaganda globala. Romania trebuie sa fie un actor care intelege aceasta interdependenta. Sa nu cada in tentatia provinciei strategice, ci sa se comporte ca un stat care gandeste global. br
Responsabilitatea Romaniei in lumea liberaSuntem parte a lumii occidentale – nu doar prin tratate, ci prin identitate. Dar apartenenta presupune si responsabilitate. Trebuie sa fim mai mult decat un bastion defensiv la marginea Europei: un stat care contribuie la definirea raspunsului occidental in fata noii axe autoritare. Asta inseamna investitie in aparare, cooperare strategica in domeniul informatiilor, prezenta activa in politica europeana de securitate si, mai ales, o cultura publica a luciditatii. br
Adevarata aparare a unei natiuni incepe in mintea cetatenilor ei – in capacitatea de a distinge propaganda de realitate, de a respinge naivitatile geopolitice si de a intelege ca democratia nu este un dat, ci o alegere care trebuie aparata zilnic. br
O noua era a responsabilitatiiTraim intr-o epoca in care nu mai putem vorbi despre sfarsitul istoriei, ci despre revenirea istoriei in cea mai cruda forma a ei. Ordinea internationala se fractureaza intre lumi care nu mai impartasesc aceleasi valori, iar Romania trebuie sa stie clar de ce parte se afla – si ce e dispusa sa apere. br
Razboiul din Ucraina nu este doar despre Ucraina. Este despre viitorul Europei. Despre libertatea noastra de a alege, de a trai, de a gandi. Iar lumea occidentala va ramane libera doar daca va fi unita, lucida si pregatita. Romania are sansa de a fi nu doar un beneficiar al acestei lumi, ci un gardian al ei. br
Taguri & Cuvinte Cheie:
Ce trebuie sa spuna, cu adevarat, noua Strategie de Aparare a Tarii trebuie spuna, adevarat,
ce trebuie sa spuna # cu adevarat # noua strategie de aparare a tarii