Analiza Un specialist explica unde ar putea avea dreptate si unde nu filmul A House of Dynamite in ceea ce priveste o criza nucleara
Categoria:
2
Analiza Un specialist explica unde ar putea avea dreptate si unde nu filmul A House of Dynamite in ceea ce priveste o criza nucleara
A House of Dynamite, poate cel mai controversat film al momentului in Romania, este vazut acum si de ochiul specialistului. Dupa ce Pentagonul si-a explicat nemultumirea fata de felul in care e prezentat sistemul american de aparare, un analist militar independent incerca sa vada este bun si ce nu in ceea ce priveste procesul si tehnologia din acest film. Jon Wolfsthal este Director de risc global, Federatia Oamenilor de Stiinta Americani. br
Am studiat armele nucleare toata viata mea de adult si am vizionat peste o suta de filme in care apar arme nucleare – de la Dr. Strangelove la Austin Powers, de la The Day After la mai multe filme din seria Mission Impossible. De asemenea, am ocupat functia de asistent special al presedintelui Statelor Unite si director senior al Consiliului National de Securitate, fiind responsabil de aspecte precum controlul si politica in domeniul armelor nucleare. Pe scurt, sunt un pasionat de nucleare si stiu multe despre armele nucleare, se destainuie pentru Defense One Jon Wolfsthal. br
Asadar, m-am asezat sa vizionez noul film Netflix A House of Dynamite de Kathryn Bigelow, cunoscand cateva lucruri despre armele nucleare din lumea reala si din filme. br
In general, mi-a placut filmul, deoarece prezinta corect multe aspecte. Totusi, in acelasi timp, acesta nu este un film pe care expertii si pasionatii de nucleare sa il iubeasca, deoarece prezinta incorect multe alte aspecte. br
Dar, asa cum spunem in notele guvernamentale, concluzia este ca filmul transmite corect probabil cel mai important mesaj: operatorii nucleari si oficialii vor sa dea impresia ca au intotdeauna cunostinte perfecte, ca iau toate deciziile corecte si ca au toate raspunsurile la indemana. In realitate, este cert ca oficialii nu vor sti suficient, ca vor gresi multe lucruri si ca raspunsul a fost intotdeauna: faceti tot ce puteti acum pentru a evita o lume in care armele nucleare pot fi folosite vreodata. br
Filmul se descurca foarte bine in ceea ce priveste procesul si tehnologia. Ei fac ca Nuclear Handbook (Manualul nuclear) – dosarul cu optiuni pentru lansari si atacuri nucleare – sa arate ca un manual nuclear real. Ei fac ca birourile secretarului apararii, ale comandantului Comandamentului Strategic al SUA si chiar ale buncarului nuclear subteran al presedintelui sa arate foarte autentic. S-au luat cateva libertati, dar accesul pe care l-au avut la Casa Alba si la facilitati ajuta ca filmul sa arate si sa para la fel de realist ca orice alt film pe care l-am vazut vreodata. br
Daca exista o intrebare pe care prietenii si familia mi-o pun mai des decat oricare alta despre perioada petrecuta la Casa Alba, aceea este daca arata ca in serialul The West Wing. Si sunt intotdeauna dezamagiti cand le spun ca nu: camera de criza din serialul TV era impresionanta, dar facilitatile din House of Dynamite sunt mult mai aproape de realitate. br
Un alt aspect pe care filmul il reda bine este realitatea ca America nu are o capacitate foarte buna de a dobori rachetele inamice. Poate ca replica mea preferata din tot filmul este cea a secretarului apararii, care spune: 50 de miliarde de dolari si tot ce poti face este sa arunci o moneda. Noi, analistii eforturilor de aparare antiracheta ale SUA, ne-am dori sa fie doar 50 de miliarde de dolari si o sansa de 50 de a intercepta o racheta inamica. br
Exista un defect major in film, si anume stereotipul ca liderii militari vor fi entuziasti sa lanseze atacul si ca doar un civil curajos va putea sa-i incetineasca. Nu asa i-am cunoscut pe liderii militari cu care am lucrat, iar scenariul descris in film nu justifica pozitiile adoptate in intriga. br
Fara a dezvalui nimic, pericolul cu care se confrunta SUA nu este unul care ar justifica sau ar putea chiar determina un consilier militar entuziast sa-i spuna presedintelui ca trebuie sa lanseze o represalie imediata. Este pacat, deoarece cateva mici modificari in scenariu ar fi putut face ca realitatea dura si premisa periculoasa a lansarii rapide, a raspunsurilor impulsive, sa fie mai realiste. Sunt curios sa aflu de la prietenii si familia mea, care nu sunt specialisti in domeniu, daca considera ca acest element al intrigii nu este potrivit. br
In cele din urma, scenariul ii face pe unii oficiali si membri ai personalului sa para grozavi – de la personalul din camera de criza pana la Serviciul Secret – dar ii face pe altii sa para slabi si ezitanti. Sigur, oamenii pot avea zile proaste, iar o criza poate pune la incercare chiar si cele mai bune minti. Dar sa scoti la iveala cliseul persoanelor aflate in functii inalte care nu isi iau in serios meseria, care nu stiu ce ar trebui sa faca si sa te bazezi pe asta ca element al intrigii mi se pare putin jignitor. In realitate, chiar si cei mai buni oameni, in cea mai buna forma a lor, intr-o criza nucleara (sau chiar intr-o simulare) pot face greseli, pot vorbi gresit sau pot intelege gresit. Publicul ar putea iesi din film cu impresia ca un personal competent si un presedinte competent ar fi putut face mai bine. br
Poate. br
Dar poate ca nu. br
In mediul academic si in grupurile de reflectie, dezbatem strategia si doctrina nucleara, programele si cifrele intr-o maniera rece, plina de certitudine si convingere. Exista o apreciere de lunga durata ca discutarea armelor de distrugere in masa capabile sa distruga umanitatea este adesea posibila numai prin adoptarea unui limbaj rece, distant, presarat cu expresii precum daune colaterale si probabilitati de ucidere cu un singur foc. Deci, nu este surprinzator ca in aceste dezbateri exista adesea o presupunere subiacenta a conditiilor ideale, a comunicatiilor fiabile, a cunoasterii complete a scenariului si a increderii ca deciziile luate vor fi bine executate. br
Citeste sibr
Pentagonul, nemultumit de cum este prezentat sistemul american antiracheta intr-un film de la HollywoodIn House of Dynamite, nimeni nu poate gasi consilierul pentru securitate nationala. Secretarul apararii intrerupe neasteptat convorbirea telefonica intr-un moment cheie. Nimeni nu stie de ce reteaua de sateliti pe care se bazeaza SUA pentru a detecta lansarile nu a vazut racheta, asa ca nimeni nu stie cu siguranta cui apartine. In lipsa dovezilor, se presupune ca racheta este nucleara. Astfel, intriga se concentreaza in mod discret, dar adecvat, pe o realitate cheie pe care adesea expertii si oficialii insisi o uita sau aleg sa o ignore: oamenii si cunostintele sunt adesea imperfecte. Presupunem ca toti cei care au acces la butoanele de lansare nucleara sunt rationali, ca telefoanele si computerele vor functiona cand va fi nevoie, ca oamenii vor fi treji si disponibili cand vor fi chemati si ca, intr-o zi insorita de saptamana, presedintele va putea vorbi cu persoanele potrivite si va primi sfaturi informate de la acestea in 20 de minute sau mai putin. br
Realitatea este ca timpul este limitat si perfectiunea este greu de atins, asa ca in ultimii 20 de ani au fost aduse unele modificari sistemului nuclear. Oficialii si consilierii au depus eforturi sustinute pentru a reduce necesitatea de a raspunde imediat la aproape orice atac si pentru a-i acorda presedintelui sau succesorului supravietuitor timp pentru a lua decizii mai informate. Dar, chiar si cu aceste modificari, trebuie facut mai mult pentru a crea sisteme de comanda si control mai fiabile, pentru a asigura capacitatea guvernului de a supravietui unui atac, pentru a asigura ca liderii pot comunica intre ei in situatii de criza si pentru a face mai mult in acest sens inainte ca o criza sa izbucneasca, pentru a evita lansarea armelor nucleare. Este un lucru bun ca Statele Unite si o serie de alte state nucleare au declarat ca un razboi nuclear nu poate fi castigat si nu trebuie niciodata purtat. Ar fi mai bine daca am crede acest lucru si am opri eforturile continue de pregatire pentru un astfel de razboi. In urmatorii 30 de ani, numai Statele Unite vor cheltui probabil peste 2 trilioane de dolari pe arme nucleare si sisteme de aparare antiracheta. Cu toate acestea, nu avem o idee clara despre ce ar putea descuraja Rusia, China, Coreea de Nord sau Iranul sa foloseasca vreodata arme nucleare impotriva Statelor Unite sau a prietenilor si aliatilor sai. Prin construirea mai multor arme si subinvestirea in securitatea reala care provine din reducerea riscului nuclear si stabilitate, ne asiguram ca si generatia urmatoare va fi fortata sa traiasca intr-o casa de dinamita. br
br
Setarile tale privind cookie-urile nu permit afisarea continutul din aceasta sectiune. Poti actualiza setarile modulelor coookie direct din browser sau de aici – e nevoie sa accepti cookie-urile social mediabr
br
Taguri & Cuvinte Cheie:
Analiza Un specialist explica unde ar putea avea dreptate si unde nu filmul A House of Dynamite in ceea ce priveste o criza nucleara analiza specialist explica
analiza # specialist # explica