Statiunile de cercetare agricola, lasate sa moara, desi asigura securitatea alimentara a Romaniei. „Trebuie sa ne trezim”
Categoria:
romania-te-iubesc
3
Statiunile de cercetare agricola, lasate sa moara, desi asigura securitatea alimentara a Romaniei. „Trebuie sa ne trezim”
Insa, modul in care au fost incheiate aceste contracte si rezultatele obtinute sunt puse sub semnul intrebarii.
In cea mai mare insula agricola din Europa, la Braila, ar putea fi un centru de cercetare de top. Totusi, multe piedici ii blocheaza dezvoltarea. Si nu doar acolo. . .
Inainte de 89, la Oradea era una dintre cele mai prolifice statiuni de cercetare si dezvoltare agricola.
Statiunea Oradea e un exemplu trist al modului in care multe locuri de cercetare au murit.
Gheorghe Bunta, cercetator: Aici e harta cu zona de influenta a statiunii Oradea. La momentul respectiv, judetele Bihor, Salaj, Arad si era o paleta foarte larga de tipuri de sol, de la campie, pana la varf de munte, de la cernoziom, toate tipurile de sol.
Gheorghe Bunta a tinut cu dintii de proiectele in care a pus ani din viata.
Gheorghe Bunta: Cel mai bun soi la momentul actual este soiul biharia. Care este insa foarte performant, se cultiva deja pe suprafete destul de mari in partea de vest a tarii, dar avem cerere si pe partea de sud.
Pierderea terenurilor a facut ca unitatea sa nu mai fie profitabila. Personalul a fost disponibilizat in anii 90. Nu prea dadea bine sa disponibilizeze oameni. Iar terenul s-a tot redus prin retrocedari. Cercetarea agricola la Oradea este la capat de drum.
Florin Stanica, presedinte Academia de Stiinte Agricole si Silvice: Deci ea trebuia transferata din 2009 catre Universitatea din Oradea. In ce an suntem, 2026? Cati ani au trecut, ia socotiti.
Primaria din Oradea a cerut sa preia terenul statiunii si pentru ca nimeni nu voia sa-si asume, a initiat un proiect de lege prin parlamentarii bihoreni.
Florin Birta, primar Oradea: Toata zona aceasta a fost a statiunii de cercetare. Tot ce e vizavi de aici este aeroportul din Oradea. La inceputul anilor 2000, acest teren a fost transmis in proprietate si in anul 2008 el a fost transmis Primariei Oradea pentru retrocedari.
Dezvoltarea orasului a impins proiectele si pe terenul statiunii.
Florin Birtea: Cautam terenuri disponibile in care sa le dezvoltam in continuare ca si parcuri industriale sau parcuri de specializare inteligenta, asta inseamna zone de productie si de cercetare IT.
-Construim. Dar si mancam?
-Da, sunt terenuri agricole foarte multe in zona, care cu siguranta vor fi in continuare cultivate cu samanta de grau.
-Importata, pentru ca Biharia, Ciprian sau Dacic nu o sa mai poata sa fie aici cand vorbesti de securitate alimentara. . .
-Asa este, dar acest lucru nu poate o primarie de municipiu sa stabileasca acest lucru.
Materialul genetic de aici a fost mutat la Lovrin, acolo unde mai exista speranta ca se vor mai face soiuri romanesti.
Fara implicarea statului si fara un parteneriat real cu zona privata este imposibil sa fim competitivi in agricultura.
Dimitrie Musca lucreaza de-o viata in agricultura. Exploateaza in fermele pe care le conduce peste 7. 500 de hectare de teren agricol. cu mai multe culturi de camp.
Dimitrie Musca, fermier: Eu cultiv tot ce duce bani multi. Am 50. 000 de capete de porci si am 1. 500 de capete de bovine. Eu ma bat prin productie, cu cat e productia mai mare, scad cheltuieli.
Reporter: Din cele 7. 500 de hectare cultivate, ce samanta romaneasca folositi?
Dumitru Musca: Cu regret pot sa spun ca nu. . . Am rapita pe care o vedeti aici, o parcela de 20 si ceva de hectare. Numai acestia sunt aici, sunt hibrizi, diferiti, hibrizi de la diferite firme si merg in functie de care este cel mai productiv.
Astazi, la Curtici, tot ce se cultiva este cu material genetic de import pentru ca cercetarea romaneasca nu a tinut pasul cu nevoile fermierului.
Cand am renuntat la samanta romaneasca? Pe masura ce au aparut celelalte seminte si hibrizi mai productivi, pentru ca e un lucru simplu.
Dar daca ar avea de unde sa ia produse competitive romanesti, nu ar ezita. L-a curtat ani de zile pe cercetatorul Bunta de la Oradea sa vina sa lucreze impreuna, stie ca astfel de profesionisti se gasesc greu.
De mai bine de 15 ani la Timisoara, in oras, nu se mai face cercetare. Erau pregatite pajistile, seminte, plante. Erau facute aici. Studii pentru imbunatatirile campurilor noastre. Acum arata sinistru. De la inovatie la ruine. Statiunea pentru pajisti Timisoara este distrusa.
Insamantarea pasunilor din vestul tarii sufera din cauza rechinilor imobiliari si a lipsei de interes a autoritatilor centrale, dar si locale. Din 1. 100 de hectare, statiunea de aici a ramas cu doua hectare.
La Brasov situatia este ceva mai buna.
Teodor Marusca, cercetator: Noi nu comercializam, adica numai la cerere, cantitati vagonabile nu avem, dar sa va dau un exemplu. Partiile din Poiana Brasov, noi le-am inierbat cu soiurile noastre romanesti. Pentru ca s-au incercat folosirea unor soiuri straine, n-au rezistat.
Desi la Brasov statiunea s-a mentinut la standarde ridicate, presiunea imobiliara, dar si lipsa unor programe nationale pot pune si aici probleme cercetarii. Cercetatorii de aici isi fac treaba.
Vasile Blaj, director Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Pajisti Brasov: Avem aproape 4,9 milioane hectare de pajisti. Existau inainte de 89 niste intreprinderi judetene care preluau creatiile biologice de la noi si le multiplicau in campurile pe care le detineau acele intreprinderi judetene. Pe langa aceste atributii de multiplicare aveau si atributii pentru a face lucrari de imbunatatire. Din pacate, nu mai exista.
O alta statiune care a uitat scopul sau este la Tulcea. Cercetatori nu mai exista, doar o ferma generica, abandonata.
Reporter: Cand ati avut ultimele omologari?
Valentina Procop, director Statiunea de Cercetare-Dezvoltare Agricola (SCDA) Tulcea: Deci de la Tulcea, n-am avut. O luam de la Fundulea si o multiplicam. Am luat si de la Turda pentru loturile semincere, de la Suceava grau, orz.
Reporter: De la bugetul de stat nu primiti nimic?
Valentina Procop: Salariile le acordam tot din veniturile proprii.
Florin Stanica, presedinte Academia de Stiinte Agricole si Silvice: Din anumite puncte de vedere este mai bine ca oamenii astia lucreaza acolo si lucreaza pamantul decat sa-l fi lasat plin de maracini.
Statiunea de la Braila a fost proiectata sa deserveasca o zona bogata agricol.
Daniela Trifan, director Statiunea de Cercetare Dezvoltare Agricola Braila: In primul rand, nu a fost finantare. Noi, de exemplu, primim finantare abia din 2020 si aceasta la nivelul de 2 luni de salarii, iar in anul trecut doar 27 am primit de la bugetul de stat.
Si ei au pierdut terenuri.
Aceasta a fost cantina pentru muncitori. Erau 300 de muncitori inainte si lucrau 5. 000 de hectare. Acum suntem 62. Dintre care muncitori, mai putin cercetatori, 15. Vin si studenti de la Universitatea Dunarea de Jos, Facultatea de Inginerie si Agronomie Braila.
Au un camp experimental de orez intr-o tara care nu mai produce orez.
Pe cele 32 de hectare am putea sa multiplicam samanta pentru 20. 000 de hectare. Din pacate, nu mai avem orezarii. Si e mare pacat ca noi importam orez, in loc sa producem orezul nostru, care este mult mai calitativ decat cel pe care il importam.
Din pacate, fermierii prefera soiuri straine si mai putin romanesti. Cu toate acestea, exista multi fermieri si de la Cooperativa Agricola Braicoop care cumpara de la noi. Mazarea asta ajunge in ogoarele romanilor e folosita de fermierii romani.
Pe cea mai mare insula agricola din Europa, Insula Mare a Brailei, Statiunea de Cercetare si Dezvoltare Braila are 1. 700 de hectare. 200 pentru cercetare si alte aproape 1. 500 aflate intr-o asociere cu cantec.
La Braila, situatia se poate remedia, mai ales ca acolo este un mare potential pentru cercetare moderna. Astazi se desfasoara o evaluare la toate institutele de cercetare agricola din tara, nu doar la cele cu specific cultura mare.
Andrei Alexandru, Autoritatea Nationala pentru Cercetare: Pana in luna iunie, cel tarziu, vom incheia procesul de evaluare a tuturor organizatiilor publice de cercetare, iar urmarea acestui proces vor urma reasezari ale arhitecturii sistemului, mai exact cei care nu sunt suficient de performanti nu vor mai continua. Este prin finantare de la bugetul de stat, iar cei care sunt performanti vor fi finantati si mai mult.
Terenurile fertile din Romania sunt cultivate azi pe tehnologii straine, iar fermierii platesc greselile unei clase politice care a ignorat potentialul agricol national.
Florin Stanica: Trebuie sa strangem randurile, sa ne asezam la aceeasi masa si sa sa ne facem un plan. Ziceti-i cum vreti, strategie, program. Sa zicem, domne, ce putem noi sa facem in Romania in 2026 si de aici incolo inca 10, 30 de ani de aici inainte? Ce putem sa facem?.
Dumitru Musca: Este momentul in care trebuie sa ne trezim, sa nu mai ascundem gunoiul sub pres si efectiv cercetarea romaneasca sa cunoasca o reforma cu adevarat serioasa.
Marinel Horablaga: Statul roman trebuie sa aiba institute de cercetare pentru a-si asigura securitatea alimentara. Trebuie sa stie oricand ca daca maine nu mai vine samanta in tara, poimaine, poate el s-o produca intr-o statiune de cercetare? Sistemul de cercetare trebuie sa fie parte componenta a securitatii alimentare.
Decidentii au esuat sa inteleaga ca, fara o cercetare agricola puternica, Romania va importa nu doar alimente, ci si dependenta economica. Dar asta se poate schimba cu o strategie coerenta si investitii in viitor.
Taguri & Cuvinte Cheie:
Statiunile de cercetare agricola, lasate sa moara, desi asigura securitatea alimentara a Romaniei. „Trebuie sa ne trezim”
statiunile cercetare agricola,
statiunile de cercetare agricola # lasate sa moara # desi asigura securitatea alimentara a romaniei