Romania e a sasea putere agricola din UE, dar a ajuns sa importe semnite: „Finantam cercetarea altor state membre”
Categoria:
romania-te-iubesc
1
Romania e a sasea putere agricola din UE, dar a ajuns sa importe semnite: „Finantam cercetarea altor state membre”
Din pacate, cercetarea agricola romaneasca de astazi are rezultate slabe, iar lipsa unei strategii pe termen lung risca sa devina o adevarata calamitate pentru fermierii romani.
Emil Dumitru, secretar de stat in Ministerul Agriculturii: Valoarea semintelor doar utilizate de catre fermierii nostri in agricultura se ridica la aproximativ 1,2 miliarde de euro. Practic, noi finantam cercetarea altor state membre prin neputinta cercetarii romanesti. O finantam cumparand de acolo.
Reporter: De ce? Pentru ca ale noastre nu mai sunt performante. Pentru ca acolo se face altfel…
Emil Dumitru: Pentru ca acolo sistemul de cercetare este total schimbat.
E greu sa se vorbeasca despre performanta. In paralel, piata este dominata de multinationale, care au sufocat produsele romanesti. Politicile noastre publice s-au orientat spre consum, nu spre inovare sau auto-suficienta.
Emil Dumitru: Noi venim dintr-o economie centralizata in care agricultura era a statului si sistemul de cercetare era al statului. Si am trecut la o agricultura eminamente privata. Practic, noi am decuplat privatul. De ce inseamna sistemul de cercetare daca este sa dau exemplul Frantei? Acolo avem niste cooperative care produc si multiplica seminte pe care fermierii romani astazi le achizitioneaza si le insamanteaza.
Problema a fost atat la finantare, cat si in lipsa unei strategii nationale.
Florin Stanica, presedintele Academiei de Stiinte Agricole si Silvice (ASAS): Fundulea trebuie sa coordoneze tot ce tine de cereale si plante tehnice. Cati cercetatori avem noi pe grau in tara asta? 10-15? Astia trebuie sa se adune: Ce pot eu sa fac, ce poti tu sa faci? Ce putem noi sa facem impreuna ca sa aducem graul romanesc unde a fost? Trebuie sa importam genetica? Foarte bine astazi, asta face orice tara desteapta. Noi avem la ora asta genele astea, uite pe ce ne bazam, dar putem sa venim cu productivitatea de la soiul X sau Y si sa-l introducem in genetica asta. Tot patrimoniul lor este la noi. Vorbim de coordonare, stiti ca tot e politic. Noi nu mai avem niciun membru in consilii de administratie, nici noi, nici Ministerul Agriculturii? Adica tu esti Fundulea, esti Institutul National la Fundulea si nu ai un reprezentant de la Ministerul Agriculturii in consiliul de administratie, nu ai niciun reprezentant din partea ASAS care iti coordoneaza activitatea? Cum va suna chestia asta?
Din motive doar de politicieni stiute, in timpul guvernului Ponta, Institutul Fundulea a trecut la Ministerul Cercetarii.
Andrei Alexandru, presedintele Autoritatii Nationale pentru Cercetare: Au fost decizii luate de guvern in 2013, cand au trecut toate institutele nationale in coordonarea autoritatii sau, ma rog, Ministerului Educatiei Nationale, cum era atunci, iar acum a Autoritatii Nationale pentru Cercetare. Noi avem competitii de proiecte, deci nu le subventionam direct. Pur si simplu lansam competitii. Cine e bun castiga la acele competitii. Iar coordonarea este cumva tripla, nu doar a Autoritatii. Ele cumva sunt sub umbrela stiintifica a ASAS-ului. In consiliul de administratie avem un reprezentant din partea Autoritatii Nationale pentru Cercetare, un reprezentant din partea Ministerului Muncii si un reprezentant din partea Ministerului Finantelor.
Emil Dumitru: Ministerul Agriculturii poate sa finanteze un institut precum Fundulea daca este in subordinea Ministerului Agriculturii, ca sa beneficieze de un sprijin real, de o alocare financiara consistenta, dar cu o restructurare corespunzatoare. Nu mai putem sa ramanem intr-o zona in care sistemul de cercetare romanesc sa fie cumva decuplat de ceea ce isi doresc fermierii.
Lipsa unor varietati romanesti competitive obliga fermierii romani sa aleaga produse din afara tarii. Mircea Oala este unul dintre cei mai importanti agricultori din Vestul tarii.
Mircea Oala, fermier: Suprafata peste 1000 de hectare de teren. Cultivam grau - in jur de 600 de hectare, rapita si ceva si orz 70 de hectare. A trebuit sa renuntam la porumb fiindca ultimii ani au fost dezastru cu productia.
A condus una dintre cele mai mari Intreprinderi Agricole de Stat din Arad.
Mircea Oala: Am prins in vechiul regim. Din 1984 pana dupa Revolutie si am continuat in acelasi loc, deci sunt aici de 43 de ani. De cand am terminat facultatea, am venit aici. Am ramas aici si acum lucrez aproape jumatate din suprafata care am avut-o. Am lucrat pana in ultima zi la IAS, iar pe urma s-a retrocedat tot terenul. Am inceput sa cumparam si in 25 de ani am tot cumparat sa ajungem la suprafata asta.
Si cercetarea romaneasca oferea materia prima.
Mircea Oala: Samanta foarte multa de grau, orz si chiar hibrizi de porumb. Imi amintesc de un hibrid Andreea care s-a cultivat pana dupa Revolutie in Campia de Vest. Faceam graul bun cu proteina mai multa. Am ramas pe (n. r. Institutul) Fundulea multi ani.
Reporter: Deci dumneavoastra ati renuntat la tot ce inseamna produsele de cercetare romanesti?
Mircea Oala: Da, dar au si decazut dupa Revolutie.
Emil Dumitru: Ministerul Agriculturii a alocat 195 de milioane de lei, bani pentru sistemul de cercetare al ASAS-ului pentru proiecte de cercetare. Nu stiu daca sunt putini sau multi, dar macar pentru aceste sume de bani ar fi trebuit sa vedem niste insule de reusite ale cercetarii din Romania. Din pacate, lucrul asta nu se intampla.
Romania este a sasea tara agricola din Uniunea Europeana, dar foarte putin din genetica romaneasca se regaseste in culturile mari. Astazi proiectele de dezvoltare ale familiei Oala se duc dinspre agricultura spre transport inter-modal.
Mircea Oala: Noi exportam foarte mult in Africa, in Egipt, tarile din nordul Africii, tarile arabe. Da, dar nu numai. Sa stiti ca noi deja facem exporturi cu trenuri, avem terminale intermodale si trimitem foarte mult in Elvetia, Germania, Italia. Italia cumpara patru milioane de tone de grau numai la Barilla.
Reporter: Aici, in inima Banatului, la Lovrin, dupa ani de uitare si abandon cauzate si de interese imobiliare meschine, se face din nou cercetare agricola romaneasca.
La Lovrin, in Timis, era casa inovatiei in cultura mare inca din perioada interbelica.
Marinel Horablaga, directorul Statiunii de Cercetare-Dezvoltare Agricola Lovrin: Aici veneau elita studentimii romanesti. Cei mai buni din anii care terminau veneau in cercetare. Aveam in Lovrin unul dintre cei mai mari amelioratori de porumb care a mers in expeditii, a fost in studii in America, in Mexic.
Bugetele infime, lipsa cercetatorilor si dezinteresul au transformat totul intr-o umbra a trecutului. Acum se revitalizeaza cercetarea.
Marinel Horablaga: Din 90 pana in 2017, cercetarea n-a primit un leu. Legislatia noastra de finantare, de functionare a institutiilor de cercetare din 2009. Atunci se prevedea ca trebuie sa se faca hotarari de reorganizare si sa primeasca buget de la bugetul de stat. A trecut pana in 2017 pana cand s-au primit primii bani. In perioada asta s-au distrus multe institutii. Mergem in momentul de fata pe a crea soiuri cu plasticitate ecologica ridicata. Adica ce inseamna asta? Sa se comporte la fel de bine si aici, si in Moldova, si in Baragan, si in Serbia. (. . . ) Astazi avem asa: samanta de grau, samanta de ovaz de toamna, samanta de orz, samanta de triticale, samanta de dactylis, samanta de ovaz de primavara, samanta de festuca.
Reporter: Fermierii romani cumpara asta de la dumneavoastra?
Marinel Horoblaga: Foarte putin si va spun si de ce nu. Nu ca unii nu ar avea incredere, dar modul de valorificare si de comert in Romania cu fermierii e unul diferit in care noi nu putem sa ne implicam. De ce? Eu, ca institutie publica, in 30 de zile trebuie sa recuperez banii. Fermierii romani toti cumpara seminte, inputuri, cu plata la productie. Semintele noastre intra in amestecuri care sunt vandute catre fermierii italieni, catre fermierii francezi.
Samanta produsa la Lovrin ajunge in Italia. Dar in urma cu cativa ani, nu era deloc asa. Si aici au fost probleme cu terenurile.
Marinel Horoblaga: Agricultura se face pe teren, nu in laborator, in mod special, sau nu numai in laborator. Cercetarea se face pe teren, de acolo, de acolo vin informatiile. A fost o presiune mare pe terenuri. Nu vorbim la trecut, vorbim la prezent. Este o presiune mare si astazi pe terenuri. Daca retin bine, daca am 10 procese in momentul de fata.
Au inceput reabilitarea fermelor unde altadata cresteau porci. Au inceput timid cu o crescatorie de pasari. Din banii si din pasiunea colegilor.
Angajat: Sa stii ca e directorul tehnic si cand a venit, cand am venit aici, era doctorandul nostru la universitate si a venit cu mine aici si a fost la statie, respon raspundea de statia de procesare seminte. Si acolo unde statie era unu ca acum s-a rupt saracul, un loc foarte frumos, toamna ai venit toamna, cam asa va da, am a n-avea nimic acolo si a cules, nuci i-a pus oamenii sa culeaga, nuci s-a dus cu ele. Duminica, in piata din Lovrin le-a vandut, si-a luat prima trusa de scule.
Taguri & Cuvinte Cheie:
Romania e a sasea putere agricola din UE, dar a ajuns sa importe semnite: „Finantam cercetarea altor state membre”
romania sasea putere
romania e a sasea putere agricola din ue # dar a ajuns sa importe semnite # „finantam cercetarea altor state membre”